Miezul Păresimilor sau Păreților este mijlocul/jumătatea Postului Mare și cade în miercurea celei de-a patra săptămâni din post. Ziua aceasta este cu strictețe păzită mai ales de către femei, care nu lucrează nimic, ca să nu-și piardă, cum se crede, sporul peste an. Este însă îngăduită și recomandată numărarea ouălor (elemente de bază în perspectiva praznicului pascal) pe care le-au făcut pînă atunci găinile din gospodărie. Dacă numărul acestora iese cu soț, se zice că-i de bine.
Miercuri, la jumătatea postului
Părintele Gheorghe Calciu (care, în clipele sale de răgaz, era un mare povestitor) își amintea, din copilăria lui dobrogeană (anii ’30): “La înjumătățirea postului, miercuri, mama ne chema pe cei mai mici – cei mari erau la lucrarea câmpului, a viei etc. – și ne punea să numărăm ouăle. În anii buni, putinile erau pline cu ouă albe, de cele mai multe ori aveam peste trei sute de ouă; în anii mai slabi aveam peste 200. Cea mai tainică treabă pe care o făcea mama era în serile de martie, când, la lumina unei lumânări, cerceta ouăle alese de ea pentru a le pune la cloșcă. Ouăle cu bănuț le punea de o parte. Din ele urma să iasă puii care vor face ouăle pentru Paștele anului următor. Ce taină a vieții cunoștea mama, cu câtă convingere făcea ea cruce peste ouăle care vor scoate pui! Tare mi se părea mie că treaba pe care o făcea mama semăna, într-un fel pe care nu-l înțelegeam, cu Învierea”.
Fetele cred că vor fi mai ochioase dacă în această zi ajung să se spele pe față la râu chiar în momentul când se trag clopotele la biserică (unde seara se face slujbă de priveghere).
Postul, pricinuitorul bunătăților
Înjumătățirea Postului nu-i simplă tradiție populară, ci bisericească (la Vecernia zilei de joi din a patra săptămână a postului se spune: „Postul, pricinuitorul bunătăților, și-a adus acum înjumătățirea sa, arătându-se bineplăcut prin zilele ce au trecut, și spre cele ce urmează punând înainte folosința; căci îndemnarea spre lucruri bune face mult bine. Pentru aceasta, făcând spre plăcere lui Hristos, Dătătorul tuturor bunătăților, să strigăm: Cela ce ai postit pentru noi și ai răbdat Crucea, învrednicește-ne ca fără de osândă să ne împărtășim cu dumnezeieștile Tale Paști, viețuind în pace și cu vrednicie slăvindu-Te, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt”), raportându-se simetric la așa-numita Înjumătățire a Praznicului din miercurea celei de-a patra săptămâni de după Paști: “Textul evanghelic citit la Înjumătățirea Praznicului (Ioan 7, 14-36), care începe cu cuvintele: «Iar înjumătățindu-se praznicul, S-a suit Iisus în templu și învăța» (Cântarea a 5-a a Canonului), se leagă de evenimentul petrecut «la mijlocul» sărbătorii Corturilor. […] Textul evanghelic de la Cincizecime (Ioan 7, 37-53) începe acolo unde se termină Înjumătățirea Praznicului Cincizecimii și cuprinde făgăduința Duhului Sfânt sub chipul «râurilor de apă vie». Această temă a «apei vii», simbol al harului, servește ca laitmotiv în slujba Înjumătățirii Praznicului și justifică transpoziția cincizecimică a sărbătorii [evreiești a] Corturilor” (L. Uspensky, Vl. Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Editura Sophía, București, 2003, p. 206). (Răzvan CODRESCU)
