Miezonoptica – slujire alături de îngeri

„Iată, Mirele vine în miezul nopții și fericită e sluga pe care o va afla priveghind; dar nevrednică este cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morții și afară de împărăție să te încui. Ci te deșteaptă, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!“ (Tropar din rânduiala Miezonopticii) Troparul de mai sus ne este cunoscut mai degrabă din perioada Săptămânii Mari, când se cântă cu multă evlavie la slujbele Deniilor. El face parte și din rânduiala Miezonopticii care se săvârșește în toate zilele, cu excepția sâmbetelor și a duminicilor, când rânduiala este puțin diferită. Miezonoptica se săvârșește, de obicei, în mănăstiri, la miezul nopții, fiind o expresie a privegherii sau a stării de trezvie spre care sunt chemați cei care aleg să-și dedice viața slujirii lui Dumnezeu în acest fel. Îndemnul de a ne ruga în timpul nopții poate fi întâlnit în Sfânta Scriptură. Proorocul David scria: „În miezul nopții m-am sculat ca să Te slăvesc pentru judecățile Tale cele drepte!“ (Psalm 118, 62). Mântuitorul Însuși obișnuia să Se roage noaptea, atât singur, cât și însoțit de ucenicii Săi. El a recomandat acestora, și nouă tuturor: „Privegheați și vă rugați în toată vremea!“ (Luca 21, 36). Mai apoi, Apostolul Luca relatează în Faptele Apostolilor despre Sfântul Apostol Pavel, aflat în temnița din Filipi, în Macedonia, și despre ucenicul lui, Sila, că „s-au sculat în miezul nopții, s-au rugat și au cântat laude lui Dumnezeu“ (Fapte 6, 25). Troparul de mai sus exprimă cel mai bine unul dintre simbolismele acestei laude bisericești, legat de Parusia sau cea de a doua venire a Domnului. Creștinii din primele veacuri erau conștienți de iminența acestei veniri și, din dorința de a fi pregătiți, se rugau adesea, punctând momentele principale ale existenței cu rugăciuni, răspunzând în același timp îndemnului Mântuitorului: „Privegheați, că nu știți când va veni stăpânul casei: seara, ori la miezul nopții, ori la cântatul cocoșilor, ori dimineața, ca nu cumva, venind fără de veste, să vă afle dormind“ (Marcu 23, 35). Mai mult, asemenea Mirelui din pilda celor zece fecioare, creștinii aveau credința că, la a doua venire, Mântuitorul va veni pe neașteptate, la miezul nopții. Cei care săvârșesc sau citesc acasă miezonoptica, se alătură îngerilor din ceruri, care pururea Îl slăvesc pe Dumnezeu. A te ruga atunci când majoritatea oamenilor dorm sau se odihnesc înseamnă a dobândi parte din viața îngerească, în care odihna este lauda adusă lui Dumnezeu, spre Care tindem cu toții.
(Preot asistent Silviu Tudose, sursa: www.ziarulumina.ro)