Miercurea Mare, ziua în care a fost trădat Iisus

Miercurea Mare a Săptămânii Patimilor ne apropie deja de Sfintele Paști, iar denia aduce în prim-plan pe Iuda, apostolul trădător, și pe desfrânata, femeia devenită mărturisitoare, care spală picioarele lui Iisus cu lacrimi pline de căință și Îl unge cu mir spre veșnica ei pomenire.
Iuda Iscariotenaul, deși apropiat de Domnul, L-a vândut, pentru treizeci de arginți fariseilor și cărturarilor ce voiau să-L ucidă. Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post, ea fiind, alături de vineri (ziua în care Iisus a fost răstignit), una din cele două zile ale săptămânii în care trebuie să postească creștinii de-a lungul anului, cu excepțiile (marcate ca harți) stabilite de Biserică.
Evangheliile consemnează că Domnul Iisus a petrecut ziua de miercuri în Betania, în familia prietenilor săi dragi, Lazăr, cel înviat din morți, Marta și Maria, și în casa lui Simon Leprosul. „Pe când se afla Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir scump și l-a turnat pe capul Lui, când ședea El la masă. Și văzând aceasta ucenicii Lui, le-a părut rău și au zis: «Pentru ce s-a făcut această pagubă? Căci acest mir se putea vinde pe un preț mare și se putea da săracilor». Iisus, însă, înțelegând aceasta le-a zis: «Pentru ce aduceți supărare femeii? Că bun lucru a făcut ea pentru Mine. Căci pe săraci pururea îi aveți cu voi, iar pe Mine nu Mă aveți pururea. Aceasta, turnând acest mir pe trupul Meu, M-a pregătit pentru îngropare. Și drept vă spun: oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în lumea toată, se va spune și ce a făcut ea, spre pomenirea ei»”. (Matei, 26,6-13).
„Și împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleșug, și să-L ucidă”
În acest timp, în Ierusalim se urzea în taină răzbunarea fariseilor și a cărturarilor, care hotărăsc moartea Mântuitorului. Primit ca un adevărat Mesia în Ierusalim, în Duminica Floriilor, de către mulțimea entuziasmată de binefacerile și minunile Lui, Domnul Iisus Hristos intrase în templu, de unde îi izgonise pe negustori și dărâmase mesele schimbătorilor de bani. „Și îi învăța și le spunea: Nu este, oare, scris: «Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile»? Dar voi ați făcut din ea peșteră de tâlhari!” (Marcu, 11.17).
Acest gest de mare mânie al blândului Mântuitor, ca și diatriba necruțătoare la adresa cărturarilor și fariseilor: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morți și de toată necurăția”… „Nebuni și orbi!” (Matei, 23.27) umplu paharul de ură al acestora față de Iisus. Miercurea este ziua în care cărturarii și fariseii au făcut sfat pentru prinderea și uciderea Mântuitorului, temându-se de puterea pe care o avea asupra mulțimilor. „Și împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleșug, și să-L ucidă” (Matei, 26.4). Și tot acum, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, se duce la arhierei pentru a-L vinde pe Hristos: „A zis: «Ce voiți să îmi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre?» Iar ei i-au dat treizeci de arginți. Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor” (Matei, 26, 15-16).
(sursa:www.mytex.ro)