Mielul e și el un copil

Dacă e să te potrivești cântecelelor destinate copiilor, țara noastră e un fel de câmp al fericirii. Un fel de paradis, poate cu două-trei stele peste paradisul ăla clasic, în care cei mai religioși dintre noi își pun atâtea speranțe.
Mai ales când vine primăvara, nu mai putem de fericire și ne punem pe cântec, joc și voie bună. ”Vine, vine primăvara, / Se așterne-n toată țara! / Floricele pe câmpii / Hai să le-adunăm, copii!” Hai să le adunăm și noi, copiii de vârsta a doua!
”Crește, crește iarba verde, / Ciocârlia-n nori se pierde! / Hai să ascultăm, copii, / Al ei cântec din câmpii!” Hai și noi să ascultăm cântecul ciocârliei, doamnelor și domnilor, dacă așa e ordinul!
”Cucu, cucu strigă tare / Pitpalacu-n luncă sare! / Mieii zburdă pe câmpii / Haideți să-i vedem, copii!” Haideți să vedem mieii zburdători, copii de toate vârstele!
Mergem deci unde ni s-a indicat, dar nu găsim mare lucru. Floricelele sunt deja zdrobite de roțile și de gazele de eșapament ale mașinilor, ciocârliile sunt înlocuite cu ciori, care cântă și ele, dar cam dogit… Cucul, atât de lăudat, tace ascuns între frunze, pitpalacul s-a pitulat și e dat dispărut…
Iar despre miei, aceștia nu par să aibă vreo intenție de a zburda, atâta vreme cât destinul lor sună crunt de tot. Mai cu seamă că sărbătorile de Paști bat la ușă.
Pe actorul Ilarion Ciobanu îl mai țineți minte? Cum să nu! Zicea – cu o sensibilitate uriașă pentru un munte de om ca el – că n-a putut băga vreodată în gură carne de miel. Pentru că mielul e și el un copil. Așa zicea Ilarion Ciobanu, om mare și milos!
Nici eu nu pot băga de Paște carne de miel în gură. Din același motiv: pentru că mielul e și el un copil, conceput de Doamne-Doamne pentru a zburda pe câmpii.