– Celebrul cantautor Tudor Gheorghe a susținut, vineri seară, la Suceava, un spectacol de excepție, cu șlagăre din perioada Bucureștiului interbelic
– Chiar dacă biletele au costat între 25-30 de lei, sucevenii au stat și în picioare pentru a nu rata „povestea” de muzică și poezie „cu parfum de București”
Sala mare a Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava a fost neîncăpătoare pentru mulțimea de suceveni care a dorit să urmărească, vineri seară, cel mai recent proiect semnat de Tudor Gheorghe – „Calvarul unei inimi pribege”. Un spectacol de mai bine de două ore, în care artistul ne-a relatat prin muzică și poezie povestea „Micului Paris”, atmosfera rafinată, simplă și „dulce” a capitalei, din anii ‘30.
Tudor Gheorghe a readus în fața publicului muzica Bucureștiului interbelic, perioadă în care doamnele se plimbau cu trăsurile pe Calea Victoriei, în timp ce domnii le admirau din colțul hotelului Continental. Iubirile erau altfel, cu scrisori citite de la balcon, cu plimbări pe bulevard, toate acestea regăsindu-se foarte bine în piesele alese de artist.
Din peste 140 de cântece adunate de-a lungul timpului, artistul a ales 20 de piese cunoscute, iubite de români: „Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă”, „Nunuța”, „Trurli”, „Povestea unui pierde-vară”, „Femeia, eterna poveste”.
Sucevenii au privit cu emoție „o frescă” a Bucureștiului de-altădată, a unui București care era atunci „într-un mare fel”, acum este altfel…
Tudor Gheorghe a explicat de ce a ales acea perioadă – Bucureștiul interbelic – „pentru că exista o civilizație adevărată, o lume rafinată care se întâlnea și făcea literatură”.
În pauzele dintre șlagăre, artistul a povestit publicului sucevean că îl obseda „dorul nebun din refrenele prea nedrept uitate, rafinamentul, simplitatea, dulceața acestor cântece care trebuie cunoscute și de publicul de acum. Poemele cântate pe care le propun spre aducere aminte și spre cunoaștere au o eleganță spirituală pe care am pierdut-o”.
Spre trezirea acestui popor parcă „vrăjit” de intrarea în Uniunea Europeană, artistul ne-a reamintit că am fost din totdeauna europeni. Cântecele pe care el le-a ales pentru acest spectacol din perioada interbelică se fredonau la Viena și Paris… Tocmai de aceea, Tudor Gheorghe nu este un artist demodat, ci a ales acest tip de spectacol pentru a ne feri, într-un fel, de tentațiile occidentului, sugerându-ne să rămânem fideli poeziei și muzicii adevărate românești. „În toate limbile se cântă acum, numai în românește nu”, a spus, cu ironie, Tudor Gheorghe.
– 12 virtuozi și un dirijor-orchestrator de excepție – Marius Hristescu
„Calvarul unei inimi pribege”, un concert inedit, de înaltă ținută artistică, a fost aplaudat la scenă deschisă de suceveni.
Însoțit de doisprezece virtuozi, la vioară (Dana Stanciu, Iulian Bozgan și Dan Bozgan, căruia artistul Tudor Gheorghe – care l-a rugat pe violonist să facă și o demonstrație în fața sucevenilor (aplauze îndelungi!) – îi vede un viitor strălucit, „și nu m-am prea înșelat în viață”), la pian (Dorinel Vasile), la trompetă (Dorin Maciuca), la clarinet (Sandu Brotac), la violoncel (Lucian Nicolescu), la flaut (Adrian Petrescu), la xilofon (Teodora Nistoroiu), la chitară (Mihai Mihăescu), la contrabas (Traian Badea) și la acordeon sau fagot (Mihai Tcaci), și de dirijorul-orchestrator – Marius Hristescu, artistul Tudor Gheorghe a oferit publicului un concert – omagiu capitalei de odinioară, trezind amintiri și regrete. „Bucureștenii au dreptul ca în zilele de toamnă să umple Calea Victoriei…”, și-a început artistul povestea, continuând cu drumul dintre Capșa și Piața Palatului „care devine o adevărată expoziție ambulantă” și, în acest fel, zugrăvind zonele reprezentative ale Bucureștiului interbelic. Folosind texte semnate de Ion Minulescu („Bucureștiul tinereții mele”) sau Tudor Arghezi („Cu bastonul prin București”), piese muzicale precum „Iubesc femeia” sau „Vrei să ne întâlnim sâmbătă seara?”, Tudor Gheorghe a reușit să sensibilizeze publicul din sală, făcându-l parte din poveste, prin interpretarea câtorva refrene împreună, la finalul spectacolului.
