Odată, în tinerețe, mă aflam la Istanbul împreună cu Ion Chirilă și Cristian Țopescu; eram invitați de Asociația turcă a ziariștilor sportivi și, când ni s-a terminat sejurul la Bosfor, am avut surpriza să nu găsim bilete la singurul avion TAROM ce efectua, doar o dată pe săptămână, cursa spre București. „Nici o problemă, ne-au liniștit gazdele, rămâneți oaspeții noștri încă o săptămână.” Și am mai stat, pe cheltuiala lor, dar, fără rigorile unui program cât de cât articulat, diminețile erau plicticos de libere și hălăduiam ore-n șir în partea europeană a fostei capitale otomane (pe vremea aceea, podul peste strâmtoare încă nu se construise), discutând ore-n șir câte-n lună și-n stele în fața unui păhărel cât degetarul de ceai verde adus cu tipsia de agilii vânzători ambulanți. O zi întreagă s-a vorbit despre transmisia sportivă la radio și TV, Ion Chirilă având opinii net diferențiate de orientarea, să-i zic astfel, oficială. Pe atunci, toate meciurile se jucau la aceeași oră și partida aleasă se transmitea în întregime.
Transmisia sportivă era singurul locșor din România în care cenzura rămânea neputincioasă. Vorbele nu mai putea fi întoarse din eter, drept pentru care șefii radioului statuaseră ca regulă de aur interdicția „nimic în afara descrierii fazei”. Altfel spus, suflau și-n iaurt. (După care a venit și excesul de metaforă reportericească: odată, când transmisiile deveniseră multiple, concomitent de pe opt stadioane, am solicitat întrerupere și am intervenit în emisie. Toți credeau că s-a marcat; când colo, i-am informat că-i un formidabil apus de soare la Iași. Vă închipuiți câte înjurături perfect motivate voi fi încasat din partea microbiștilor!) Ion Chirilă, născut în Basarabia, din tată lipovean (Kirilov) și mamă grecoaică din Rodos, vorbitor de limbi străine și traducător din literatura rusă, era preocupat înainte de orice de sănătatea… limbii române. Detesta poncifele gen „tresărire de orgoliu”, cerea utilizarea parcimonioasă a exclamațiilor ultraadmirative de tip „incredibil!!”, milita pentru îmbogățirea vocabularului, redus prin forța împrejurărilor de 50-60 de cuvinte, și-și dorea, ca ascultător, fraze rotunde și până la capăt încheiate.
Dacă, Doamne ferește, pe aleile cimitirului în care odihnește s-ar auzi bolboroselile poticnite ale lui Ilie Dobre, Chirilă s-ar întoarce în mormânt! „E-o prejudecată – ne spunea – ideea că radio-relatarea-i obligatoriu să aibă ritmul bătăii calicilor la gură – un meci lent se cuvine să aibă parte de un comentariu adecvat, (și) astfel sugerându-i-se ascultătorului realitatea din teren. Nu mai știu dacă a apucat moda urletelor nesfârșite „gooool!!”, dar cred că ar fi dezavuat-o, fiindcă n-are nici o noimă să țipi din rărunchi când se marchează cel de al șaselea gol al gazdelor – cel mult atunci când soarta meciului depinde într-adevăr și la modul dramatic de acel unic punct înscris la capătul răbdării tuturor. Vanea Chirilă intuise că efectul emisiunii cu cel mai mare număr de ascultători asupra corectitudinii limbii române este vrând-nevrând mai mare decât acela al normărilor savante din dicționarele Academiei; nu știu cum ar comenta azi bubița pe limbă ce le-a ieșit unor comentatori hotărâți să-l înlocuiască definitiv pe „de” cu „de către” („Mingea șutată de către Popescu…).
Vorbirea la radio este considerată etalon infailibil și proliferează instantaneu – așa că am auzit până și la TV Cultural propoziția tâmpă „Fiecare lung metraj va fi precedat de către un scurt metraj”. Greu cu gramatica, greu cu complementul de agent! Comentariile fotbalistice la TV Chirilă le considera ca adresate mai degrabă nevăzătorilor: „nu-mi spune că mingea a ieșit în aut, asta văd, spune-mi că preluarea a fost ori nu cea mai indicată, apreciază calitatea driblingului, utilitatea pasei, precizia sau imprecizia stopului, acuratețea gestului tehnic, descrie-mi construcția fazei, câtimea efortului, comentează inspirația deciziei, caută eventualitatea alternativei, nu fi redundant și tautologic, că nu suntem chiori!” N-am să uit niciodată lecția predată de Ion Chirilă; acum, Secția Sport de la Radio este condusă de… Ilie Dobre. Să auzi și să nu crezi! De la cine și ce să învețe emulii într-ale microfonului?
