Atelierul de creație „Micii Meșteșugari”, organizat de Complexul Muzeal Bucovina în incinta Muzeului Satului Bucovinean, reunește 100 de copii cu vârste cuprinse între 8 – 16 ani.
În perimetrul ozonat al muzeului în aer liber
Numărul copiilor care frecventează pe parcursul celor trei săptămâni (6 – 25 iulie a.c.) cele trei secțiuni devenite deja tradiționale, atelierele lucrative de pictură icoane pe sticlă, încondeiere ouă și prelucrarea artistică a lemnului, este de la un an la altul tot mai mare.
Departe de zgomotul orașului, de luni până vineri între orele 10:00 – 14:00, copiii, înscriși la cele trei ateliere răspândite în perimetrul ozonat al muzeului în aer liber, deprind, sub îndrumarea artiștilor și meșterilor populari, tainele meșteșugurilor.
Meșteșugul de iconar
Jumătate dintre ei, elevi din școlile sucevene sau copii veniți în vacanță la bunici din alte localități ale țării, au optat pentru meșteșugul de iconar.
Mai mari sau mai mici, unii dintre ei depinși deja cu tehnica de lucru de la edițiile precedente, alții șovăielnici, începători, și-au ocupat fiecare locul pe băncile atelierului (Daracul din Vama, care le oferă un spațiu generos de desfășurare) și au purces la lucru.
Îndrumați și supravegheați de artista plastică Viorica Moruz, micii creatori parcurg cu răbdare etapele de realizare a icoanelor pe sticlă.
Fiecare vrea ca icoana lui să fie cea mai frumoasă
Își aleg cu grijă șabloanele (desenele pe care le copiază pe sticlă cu tuș), își caută sticla potrivită ca dimensiune (care este gata tăiată și cu marginile șlefuite ca să nu existe nici un risc de accidentare), își combină singuri culorile.
Fiecare vrea ca icoana lui să fie cea mai frumoasă.
Trasează liniile cu atenție și se uită unii la alții să vadă care dintre ei e mai îndemânatic.
Cei care au trasat deja contururile au trecut la etapa de colorare. Când icoana e gata trebuie să nu uite un lucru: să semneze lucrarea.
Încondeietorii
În Casa Ostra, acolo unde e atelierul încondeietorilor, liniștea e deplină.
Aici se face muncă de miniaturist care necesită concentrare. Cei circa 30 de copii, care învață meșteșugul încondeierii ouălor de la meșterul popular Celica Nistor, încearcă să-și dovedească priceperea.
Începătorii învață mai întâi să deseneze cu creionul motivele pe hârtie,
apoi, tot cu creionul, realizează desenul pe coaja oului.
Urmează să se deprindă cu mânuirea chișiței și să traseze, urmărind desenul, urme cu ceară fierbinte.
Au fost instruiți să fie atenți să nu se frigă și au semnat și fișa de protecția muncii.
Învățăcelul râvnește la rangul de meșter
Celica Nistor, cu obârșia în Rogojeștii Botoșanilor, îi urmărește și îi îndrumă cu blândețe.
Ea este cea care se îngrijește de topitul cerii de albine și de fierberea vopselelor.
Trece pe rând pe la fiecare dintre copii și-i povățuiește cum să lucreze.
Liniile trasate la început tremurător devin din ce în ce mai sigure.
Învățăcelul, conștiincios și atent, râvnește la rangul de meșter.
Meșteșugul cioplitului
Cel de-al treilea atelier lucrativ, atelierul de prelucrare artistică a lemnului, este coordonat de meșterul cioplitor Florin Cramariuc, starostele meșterilor populari bucovineni.
Sub copertina de draniță a Casei Ostra și la umbra unui cort amplasat pe pajiștea înverzită se deprind cu meșteșugul cioplitului vreo 20 de copii.
Sunt la început și, până să facă linguri, scafe și căuce, fac crestături decorative pe scândurele de tei.
Ce-o să iasă până la urmă? Niște „cuierașe”, așa cum spune meșterul.
Cu răsuflarea meșterului în creștet
Și-aici atenția trebuie să fie sporită. Se lucrează cu dălți și cuțite ascuțite. Forin Cramariuc cuprinde în palma lui mare mânuța învățăcelului și conduce gestul cioplirii.
Cu răsuflarea meșterului în creștet, cu siguranța mâinii lui proteguitoare, micul meșteșugar nu mai ezită.
Dalta mușcă în fibra lemnului și crestătura se înfrățește cu celelalte în continuitatea modelului.
Florin Cramariuc râde în barba-i sură de huțul și spune: „Am încredere în ei! Au progresat foarte mult!”.
