S-a tot vorbit despre necesitatea lustrației, tema a fost reluată și de curând. Personal nu cred că vom ajunge vreodată la așa ceva, mai ales că au trecut atâția ani de la Revoluție. Punctul 8 al proclamației de la Timișoara susținea că foștii ștabi ai partidului trebuie să nu fie primiți în funcții publice un număr de ani. Oricum, nu putem aplica retroactiv o astfel de prevedere, dar măcar dezbaterea acestei probleme ne mai „răcorește” olecuță. Și pentru că eu sunt unul dintre susținătorii lustrației, am început, în sinea mea, să alcătuiesc o mică listă personală cu inșii care ar fi trebuit opriți după 89 de la orice fel de demnități. Am să vă dau exemplul unui personaj stupid care e la mine pe listă. Era, înainte de 89, redactor șef adjunct la Viața Studențească, locul meu de muncă „pe vechi”. Pentru cei mai tineri subliniez faptul că, înainte de a apărea orice publicație, textul trebuia văzut, tăiat sau, eventual, adăogit, de niște tovarăși sus-puși, de pe la Secția de presă a CC al PCR. Șpaltul, adică tipăritura de probă, era dusă acolo de cineva din conducerea revistei. Adesea omul ales să ducă șpalturile la viza ideologică era acest personaj. Care venea de acolo cu tăieturile de rigoare și mai citea încă o dată textele, așa, din exces de zel. Și, din când în când, i se întâmpla să taie el lucruri „scăpate” de la cenzură. Și trebuie să precizez, tot pentru cititorii mai tineri, că un șpalt cu viza pusă de tovarăși era inatacabil. Adică tăieturile suplimentare ale acestui personaj erau ridicole, slugarnice și inutile. Avea o mare satisfacție întipărită pe față când descoperea ceva ce putea să taie „uite, dom´le, ce era să scape ăștia”. Și marile „scăpări” erau câte o frază mai îndrăzneață, câte o umbră de curaj la nivelul expresiei. Sau câte un aspect al realității de prin căminele și cantinele studențești care nu erau tocmai pe placul partidului. Să nu vă imaginați că scria cineva Jos Ceaușescu sau te miri ce alt îndemn subversiv. Mie, de pildă, care țineam o rubrică de corespondență cu cititorii, o rubrică mai vioaie, mi-a tăiat două răspunsuri pentru doi cititori din Sibiu. L-am întrebat de ce și mi-a spus că, acolo fiind prim secretar Nicu Ceaușescu, să nu se interpreteze, cumva!
La Revoluție, eu, personal, l-am dat afară pe acest personaj, i-am spus că nu mai avem nevoie de viza partidului. Omul a plecat acasă, la Brașov, de unde venea. Am auzit că în baza acelei întâmplări ar fi cerut certificat de revoluționar! Nu m-ar mira, la stilul lui de arivist comunist. Ceea ce este mai grav, stimați cititori, e că acest personaj, pe numele lui, Otilian Neagoe, nu numai că nu a stat pe margine puțin, dar s-a și așezat în fruntea bucatelor fiind, o legislatură, prefectul județului Brașov. Acum este senator PSD și vicelider al grupului parlamentar PSD din Senatul României. Și ne dă legi. Nu știu dacă cineva îl mai lasă să taie din text ceea ce nu convine minții sale luminate!
Nu-i așa că ar fi nevoie, totuși, de o mică lustrație?
