Mic dicționar al Postului Sfintei Mării

În Postul Adormirii Maicii Domnului, denumit în popor și „al Sfintei Mării” sau „Sântămăriei”, Biserica utilizează o serie de termeni specifici care de multe ori sunt înțeleși superficial sau deloc.
Basilica.ro vă propune o selecție a celor mai utilizați termeni în legătură cu Maica Domnului și cu această perioadă liturgică.
1. Acatistul Adormirii Maicii Domnului
Există două variante de Acatist al Adormirii Maicii Domnului traduse în limba română. Primul Acatist provine din tradiția Bisericii Ortodoxe Ruse, iar al doilea Acatist (ca și Paraclisul Adormirii Maicii Domnului) din tradiția greacă atonită. Cele două acatiste se citesc alternativ în perioada Postului și a Praznicului Adormirii Maicii Domnului (1-23 august).
Acatist, e – (gr. ἀκάθιστος, ὁ — akathistos = care nu e așezat, care stă în picioare, de aici ὕμνος, ὁ ἀκάθιστος — imnos akathistos = imne care se cântă stând în picioare) imne, rugăciuni de laude și preamărire aduse Mântuitorului, Maicii Domnului și altor sfinți, prin care se cere ocrotire și ajutor pentru cei ce se roagă.
Acatistul Bunei Vestiri este cel mai vechi acatist.
2. Acoperământul Maicii Domnului
Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie) este o sărbătoare care amintește minunea ce a avut loc în Biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne (în Constantinopol) în secolul 9.
Este vorba de arătarea în strălucire cerească a Sfintei Fecioare Maria către Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos, în calitatea Ei de ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor.
3. Adormire
În limbaj bisericesc este utilizat termenul de „adormire” ori „adormire în Domnul” referitor la moartea trupească. Creștinii consideră că cine crede în Iisus Hristos și rămâne unit cu El, nu moare, ci trece de la moarte la viață.
Credința în Iisus Hristos nu desființează moartea fizică, adică despărțirea sufletului de trup la sfârșitul vieții pământești, ci o transformă în pasaj spre viața veșnică. Moartea fizică este temporară. La a doua venire a Domnului, trupul va învia și se va reuni cu sufletul într-o formă de existență duhovnicească pe care în timpul vieții pe pământ nu putem s-o înțelegem decât prin credință.
Din punctul de vedere al învățăturii creștine, omul trăiește pe pământ în „moarte spirituală” atât timp cât stă prin necredință departe de Dumnezeu. Dacă moartea spirituală se perpetuează până la sfârșitul vieții pământești, ea poate deveni moarte veșnică, adică despărțire definitivă de Dumnezeu.
4. Aer
Sfântul Aer, Plascenița sau Sfântul Epitaf (din gr. ἐπιτάφιος compus din ἐπι = „pe, deasupra” și τάφιος = „mormânt”) este un obiect bisericesc de cult confecționat din pânză pe care se află reprezentată icoana Înmormântării Mântuitorului Hristos.
Aceeași denumire este folosită și pentru pânza cu reprezentarea Adormirii Maicii Domnului, cinstită în special la slujba Prohodului Maicii Domnului.
5. Axion
Axionul este un imn închinat Maicii Domnului care se cântă la Sfânta Liturghie, imediat după Sfințirea Darurilor. Denumirea de axion provine de la primele două cuvinte ale textului grecesc al cântării „Cuvine-se cu adevărat” (Axion estin – Άξιον εστίν).
De Adormirea Maicii Domnului, axionul clasic este înlocuit cu imnul „Neamurile toate”.
6. Bogorodișnaia
Pravilă de rugăciune care, după Tradiție, a fost dată de însăși Maica Domnului fiind cunoscută în secolul al VIII-lea, dar uitată, până când Sfântul Serafim de Sarov a readus-o în atenție și a transmis-o mai departe prin intermediul ucenicilor săi.
Rânduiala Bogorodișnaia presupune citirea de 150 de ori a cuvintelor adresate de Arhanghelul Gavriil Maicii Domnului la Buna Vestire: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”.
7. Bogorodița
Bogorodița este numele slavon pentru Născătoarea de Dumnezeu.
8. Brâul Maicii Domnului
Potrivit Tradiției Bisericii Ortodoxe, cinstitul Brâu al Maicii Domnului a fost țesut din fire de cămilă, de însăși Fecioara Maria. După înălțarea Ei cu trupul la ceruri, aceasta i l-a dăruit Sfântului Apostol Toma, celui care nu a fost prezent la înmormântare, ca semn al înălțării ei cu trupul la cer.
Conform Sinaxarului zilei de 31 august, cinstitul Brâu a fost mutat din Ierusalim în cetatea Constantinopolului în timpul anilor de domnie ai împăratului Arcadie (395-408), fiul lui Teodosie cel Mare. Cu gândul de a proteja capitala Imperiului și pe locuitorii acesteia, împăratul l-a așezat într-un sipet pe care l-a numit „racla sfântă”.
De atunci, racla n-a mai fost deschisă decât pe vremea împăratului bizantin Leon cel Înțelept (886-912), cu scopul de a o vindeca pe împărăteasa Zoe, care era chinuită de un duh necurat.
În semn de recunoștință, împărăteasa Zoe a brodat Brâul cu fir de aur. În a doua jumătate a sec. al XII-lea, Brâul a fost împărțit în fragmente, care au fost dăruite mai multor biserici.
În anul 1522, în timpul unei mari epidemii de ciumă, Mănăstirea Kato Xenia a primit două părți ale brâului.
9. Dezlegare
Permisiune privitoare la consumul anumitor alimente, care nu sunt permise în perioada postului. Exemplu: Dezlegare la untdelemn și vin, Dezlegare la pește.
(Sursa: Basilica.ro)