Miau! Miorlau!

„Avem nevoie de oameni politici care să fie în contact cu cetățenii, să spună lucrurilor pe nume, să asculte, să ofere soluții” – scrie în Manifestul politic al partidului „Reper”. Un astfel de om-politic-reper îl constituie deputatul Daniel Todea, mai marele peste aripa de vest (Arad, Timișoara, Caraș-Severin, Hunedoara) a partidului născut din USR prin sciziparitate, precum parameciul, de către moașa Dacian Cioloș. Parlamentarul Todea a izbutit să identifice încă un mare inamic al românilor: n-o să credeți, dar de amărâta stare actuală a țării n-ar fi vinovată numai coaliția PSD-PNL, nici Putin, nici încălzirea globală, Nehamer & comp., ci și… pisicile noastre!! Hai la lupta cea mare! Mâțele găsite pe domeniul public vor fi capturate de hingheri (vedea-i-aș pe garduri și prin copaci!) și până la urmă ucise „conform legii”. De ce nu relocate mai cu folos în sectorul 1, spre a stârpi șobolanii Clothildei?
Nu cred că a existat vreodată un mai mare cretinism pritocit în sala Parlamentului românilor decât aceasta lege anti-mâțe! Dacă Senatul o va adopta vreodată, parlamentarismul românesc se va pricopsi cu un adevărat Reper al tâmpeniei legislative naționale, similar pe undeva cu decizia lui Mao Tze Dun de stârpire a vrăbiilor de pe cerul Chinei!Recunosc: sunt implicat, am avut pisici, am pisici, voi avea pisici. Oricum, am ajuns de pomină, fiindcă din pricina lor plecăm de acasă cu rândul, când eu, când soața, nu cumva să-i lăsăm o clipă fără necesara veghe și ocrotire părintească. Pe motanul meu titular actual îl cheamă Claxon și-a fost astfel botezat fiindcă a „claxonat” disperat în niște bălării două zile și-o noapte. Mă-sa a fătat cinci la noi în pod, patru i-a dus în siguranță cine știe pe unde, iar pe al cincilea, inexplicabil, l-a cărat în direcție opusă și l-a abandonat acolo, între buruieni: îi amintea, poate, un tată dezagreabil…
L-am luat, l-am hrănit cu biberonul, și acum e ditamai personajul respectat în cartier: ne însoțește până la tramvai (ceea ce ar fi interzis potrivit legii Todea, fiindcă traversează domeniul public!). Nu-i scandalagiu cum s-au arătat a fi pisoi mult mai elevați și cu genealogie de invidiat – vezi cazul vecinilor din Downing Street, unde a fost violent și crâncen război între motanul Larry al premierului Theresa May și Palmerston, încadrat ca vânător de șoareci la Ministerul de Externe – scandal în care se implică, desigur, și noii locatari din zonă, motanii Gladstone de la Finanțe și Cromwell, din reședința prim-ministrului…
Se zice că pisicile au fost aduse în Europa de corăbii feniciene încă înainte de Hristos. În Egipt erau la mare cinste și onor, am văzut pe-acolo sute de mâțe mumificate, unele în sicrie de jad, înconjurate de șoareci împăiați, să aibă mâncare pe lumea cealaltă. În celălalt capăt al lumii, în China, n-am știut cum să ocolesc mai degrabă și cât mai pe departe restaurantul de lux din Xien specializat în preparate din carne de pisică, în vreme ce la antipod, americanii susțin că din pricina instinctului ucigaș al micilor feline au dispărut 33 de specii de pe suprafața pământului, conchizând (Raportul Marra) „că pisicile reprezintă cea mai importantă amenințare la adresa faunei sălbatice a SUA” și denunțând omorârea în fiecare an de până la 3 miliarde de păsări și zeci de miliarde de mamifere. Concluzia este patetică: „Sperăm că cercetarea noastră va reprezenta un semnal de alarmă pentru politicieni și oameni de știință, permițându-le să conștientizeze amploarea acestui fenomen letal cauzat de pisici”. Să fie ținute numai în casă! Ca să vezi de unde venea marea primejdie și de unde s-a inspirat Todea!
Numai că tabloul astfel zugrăvit n-are cea mai mică legătură cu realitatea românească! Claxon al meu prinde fluturi și muște; rar, primăvara, aduce câte o păsărică galbenă-n cioc abia căzută din cuib; n-o „compostează” și, de regulă, rămâne recuperabilă. Mamifere de unde, că n-am mai văzut un șoarece în Copou din studenție! Oricum, socot că altele-s marile primejdii pentru fauna pământului, bunăstarea și liniștea românilor, așa că resping cu hotărâre cetățenească, deși nu mă bucur de sprijinul nici unui partid, atacurile proferate de Reper (cu destulă inconștiență preelectorală) la adresa speciei!
Să se uite Cioloș și universitarii americani la setul „fotografiilor de aur” în care pozează cu pisici în brațe Hemingway, Camus, Faulkner, Huxley, Cocteau, Twain, Sartre, să vadă care-i locul felinei și cum este privit animalul în cele mai respectabile cărți ale lumii, de la T.S. Eliot la Hippolyte Taine, de la Bulgakov la Colette, de la Creangă la Balzac, de la Lewis Carrol la Blandiana, să admire pisicile pictate de Gauguin sau Manet – și abia după aceea să propună, oribil, sechestrarea delicatului animal la domiciliu, ba chiar și „eutanasierea”. Rușine! Cică, spune dr. J. Bradshaw în cartea „Cat sense”, pisica își vede stăpânul ca altă pisică, mai mare.” Ce altă dovadă de prețuire față de umanitate? Cum să nu iubim pisicile? Nu știu pe câte voturi conta Reper în 2024, dar, cu siguranță, multe le va pierde datorită prostiei Todea-Cioloș. Miau!