He-he-he! Credea cineva că a scăpat așa ieftin de mine? Dacă da, s-a înșelat. Iată că m-am întors la rubrica de față proaspăt, după o lună în care fost-am plecat spre alte zări, mult mai acătării ca astea, ca s-o zic drept.
Cât am lipsit, s-a adeverit raționamentul meu recent cu Gigi Becali prezentând linia de modă „Penitenciar 2013”. Omul s-a mânjit cu bani care doar aparent, pe hârtie, erau ai lui, n-a știut să-i întoarcă la timp cui trebuie, n-a știut să ia aminte la semnalul trimis printr-un interviu acordat presei de fostul său badigard Zmărăndescu și acum e acolo unde sper să rămână până l-oi scoate eu.
Nici că merita altceva acest căpcăun de carton al zilelor noastre mizerabile. De când se mai credea și alesul lui Iisus și al Fecioarei Maria, devenise de o sută de ori mai antipatic, deși așa ceva sună incredibil. Orice prost nu-i prost destul, dacă nu-i și injectat cu misticism.
Mai jenant e că braț la braț cu el a intrat pe poarta instituției penitenciare și fostul ministru al Apărării Victor Babiuc, încă doi ani și mă duc. Mai mare rușinea, pentru un om în vârstă de 75 de ani; că una e să faci pripon la junețe, și alta la 75 de ani, când nepoții sunt mari, la casele lor, pregătindu-ți un rând de strănepoți. Până și colegul Remeș – fost și el ministru, actualmente pârnăiaș – este mai tinerel.
Având în vedere vârsta sa din buletin, Babiuc va scăpa mai ieftin, cu doar un an petrecut după gratii. Dar și zece zile înseamnă mult, mai ales când stai la un loc cu Becali. Iar asta e cea mai grea pedeapsă: să-l vezi zilnic pe cel mai gonflat prostălan al zilelor noastre.
Vedem așadar din ce în ce mai mulți parlamentari, europarlamentari și miniștri intrând la pușcărie. Hoți din banul public își primesc tot mai des pedeapsa.
Putem însă aplauda? Nu. Cu ce ne încălzește pușcăria lor, atâta vreme cât viața noastră se duce în frustrări și sărăcie? Cu ce ne consolează asta?
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
