Mi-e rușine să fac semnul crucii în public!

Scrii despre semnul crucii că acum, în societate, se consideră că nu este normal să-ți faci cruce. De pildă, când pornește trenul pe calea ferată vrei să-ți faci cruce, dar te temi de batjocuri; oricum, afli îndată dezlegare nedumeririi în cuvintele Mântuitorului: iar cine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acela Mă voi rușina și Eu (Luca 9, 26) și așa mai departe. De ajuns ar fi și aceasta pentru a vă face să țineți fără teamă rânduielile religioase; există însă, în învățătura creștină și multe alte locuri care ne învață să nu ne luăm după lume și după obiceiurile ei: nu puteți sluji la doi domni – și lumii, și lui Dumnezeu; cine va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș lui Dumnezeu (Iacov 4, 4) – cu lumea, adică cu obiceiurile lumești care nu se potrivesc cu cele religioase.
Din păcate, pe acestea societatea nu le consideră normale. Și atunci, ce este de făcut? Mântuitoare este pecetea crucii și a numelui lui Hristos: vezi cum se străduie vrăjmașul să atingă scopul său atotpierzător, punând pecetea celui potrivnic pe frunte și pe mâna dreaptă? Iată ce scrie Sfântul Efrem Sirul despre aceasta: „Și va pune pecetea sa, spurcatul acesta, nu pe un mădular oarecare al trupului, ci pe mâna dreaptă; așijderea și pe frunte va pune însemnul cel păgânesc, ca omul să nu-și poată face cu mâna dreaptă semnul lui Hristos, Mântuitorul nostru, și să nu poată însemna pe fruntea sa numele cel sfânt și înfricoșat al Domnului și slăvită și înfricoșata cruce a Mântuitorului, deoarece știe nenorocitul că dacă va fi însemnată asupra cuiva crucea Domnului strică toată puterea lui. Tocmai de aceea va pune pecetea sa pe mâna dreaptă a omului, fiindcă aceasta pecetluiește cu semnul crucii toate mădularele noastre, iar fruntea poartă în vârful său semnul Mântuitorul, așa cum sfeșnicul poartă făclia”. Dar cum pune vrăjmașul pecetea pe frunte și pe mâna dreaptă? Nu altminteri decât vârând treptat în obiceiurile lumești meșteșugirile sale; pe deasupra, se ascunde pe sine și faptele sale cu viclenie, insuflându-le oamenilor că diavolul nu există. Ce să faci, deci, în asemenea situații? După părerea mea, să urmezi Sfintei Scripturi, neluându-te după lume, de care te-ai și depărtat în multe privințe, și să nu te temi de batjocuri.
(Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, pp. 35-36)