„Mi-au fost ascultate telefoanele, atât cel fix, cât și cel mobil, pe o perioadă lungă de timp”

– Mărturisește Răzvan Seredenciuc, tânărul din municipiul Suceava trimis în judecată de procurorii DIICOT Suceava, după ce, susțin anchetatorii, acesta, împreună cu un alt sucevean, a înșelat, prin intermediul Internetului, clienții unor bănci din străinătate
– Din interceptările telefonice, mai spune tânărul, „nu numai că nu s-au putut folosi de absolut nici o discuție, dar nu a existat nici măcar un apel către vreo persoană anchetată în acest dosar”
Acuzat că împreună cu un alt sucevean a făcut parte dintr-o rețea de criminalitate informatică, Răzvan Seredenciuc (25 de ani), tânărul trimis în judecată în urmă cu aproape două săptămâni de procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism –Serviciul Teritorial Suceava, a venit, ieri, la redacția „Monitorului de Suceava” pentru a-și exprima nemulțumirea față de cele declarate de anchetatori. Împotriva lui Seredenciuc, procurorii susțin că au probe din care rezultă că acesta, împreună cu un alt sucevean, obțineau, prin intermediul unor pagini web, create de ei, datele de identificare și de acces la conturile cardurilor bancare ale unor cetățeni străini, informații pe care cei doi le transmiteau mai departe altor membri ai rețelei, care se ocupau cu clonarea de carduri pe baza acestor date confidențiale și, implicit, golirea conturilor păgubiților. Totuși, Răzvan Seredenciuc ne-a vizitat la redacție și a ținut să-și exprime punctul său de vedere asupra acuzațiilor care i se aduc. Tânărul ne-a dat spre publicare un drept la replică, pe care îl vom prezenta integral.
– „Domnul procuror a uitat “să povestească” că, la percheziția domiciliară, nu s-a găsit absolut nimic”
„Într-adevăr, mi-a fost adus la cunoștință, zilele trecute, că am fost trimis în judecată pentru o serie de infracțiuni informatice. Doresc să aduc, prin intermediul dumneavoastră, unele completări esențiale la comunicatul trimis de către Parchet, deoarece consider că mi s-au adus grave prejudicii, datorită denaturării prin omisiune a faptelor. Domnul procuror a uitat “să povestească”, că la percheziția domiciliară, nu s-a găsit absolut nimic (dischete, cd-uri, elemente hardware etc.) care să probeze în vreun fel acuzațiile care mi le aduc. A uitat “să povestească” că, la percheziția informațiilor de pe calculator, făcută cu programe speciale care pot recupera datele șterse anterior, nu s-a găsit absolut nimic referitor la cărți de credit, fișiere aparținând vreunei bănci ș.a.m.d. De asemenea, a uitat “să povestească” că mi-au fost ascultate telefoanele, atât cel fix, cât și cel mobil (legal, cu aprobarea judecătorului, bineînțeles) pe o perioadă lungă de timp, din care nu numai că nu s-au putut folosi de absolut nici o discuție, dar nu a existat nici măcar un apel către vreo persoană anchetată în acest dosar. A uitat să precizeze că, la acuzația ca aș fi “hackerit” serverul unei case de film din Austria, am adus chiar o declarație a juristului casei de film respective, din care reieșea că nu știe nimic referitor la o astfel de operațiune (logare neautorizată), ba chiar a precizat că serverul respectiv este public și îmi este accesibil în continuare. “Inexplicabil”, a uitat să precizeze cum organul de anchetă a sfidat normele prevăzute în Codul Penal și Codul de Procedură Penală întrebuințând promisiuni ca reducerea pedepsei la jumătate sau tratament preferențial, în schimbul unor declarații împotriva unor categorii de persoane (hackeri), pe care nu le cunosc. Bineînțeles, nu am simțit nevoia sa mă lupt cu morile de vânt sau să fac risipă de mină de pix și nu am depus nici o plângere în acest sens.”
– „Fantasmagorii –probe, dosar penal –pamflet”
„Voi încerca să vă prezint, pe scurt, fantasmagoriile pe care domnii procurori le consideră probe și pe baza cărora au întocmit dosarul-pamflet cu care m-au trimis în judecată.
În anul 2004, am primit prin poștă circa 30 de colete din Statele Unite ale Americii și Marea Britanie, ca urmare a unor afaceri pe care le desfășuram pe internet cu anumite persoane din aceste țări. O persoană din Marea Britanie care mi-a trimis un astfel de colet ce conținea obiecte de îmbrăcăminte, din cauza unei neînțelegeri financiare apărute ulterior, a crezut de cuviință că ar fi mai bine să facă o reclamație pe site-ul guvernului. Pentru a putea declanșa urmărirea penală împotriva mea, în urma verificării reclamației, după circa un an de zile, organul de anchetă a considerat că o singură reclamație nu este de ajuns și că ar fi mai bine să obțină încă 2 reclamații, fictive bineînțeles, care, chipurile, ar fi efectul unor înșelăciuni făcute cu 2 ani în urmă, tot prin intermediul internetului. Repet, ultimele doua reclamații nu existau, anchetatorii intervenind pe lângă omologii din Statele Unite să caute persoanele care mi-au trimis coletele respective, pentru a-i convinge pe expeditori să facă plângeri împotriva mea. Culmea, în urma acestei acțiuni, dintr-un număr de 30 de persoane au reușit sa obțină doar două astfel de plângeri.
– „Au irosit banii contribuabililor timp de 2 ani de zile”
„În mod echitabil, pot spune că dispoziția dată de judecători ca telefoanele să-mi fie ascultate, precum și aprobarea interceptării datelor informatice, este perfect justificată ca urmare a reclamațiilor depuse împotriva mea. Nu mi se pare însă corect ca, datorită frustrării domnilor procurori, că au irosit banii contribuabililor timp de 2 ani de zile, cât mi-au fost interceptate datele informatice, cât s-au confecționat declarații și transcrieri ale acestor date fără să obțină nici o probă, să trimită într-un final acest dosar în judecată.
Nu mi se pare corect ca dumnealor (n.a-domnii procurori), din nevoia de a-și justifica salariile de zeci de milioane, bolizii pe care îi conduc sau stilurile exatravagante de viață, să ignore cele mai elementare norme constituționale, să dispună pe bandă rulantă sau la normă începerea urmăririi penale a unor persoane și trimiterea lor în instanță, pe baza unui probatoriu aproape inexistent.
Doresc să subliniez că, prin acest drept la replica, nu încerc să mă disculp în vreun fel, lăsând acest lucru la aprecierea instanței. Încerc doar să evidențiez amatorismul, lipsa de etică deontologică de care dau dovadă, uneori, domnii procurori, în încercarea disperată de a răspunde, vezi Doamne, cu rezultate, criticilor aspre aduse de șefii de la București, pe care chiar dumneavoastră le-ați relatat în ziar cu puțin timp în urmă.
Somez astfel, pe această cale, orice procuror sau organ de anchetă în cunoștință de cauză, să confirme sau să infirme, dacă conținutul celor relatate mai sus corespunde sau nu cu realitatea.
De asemenea, doresc să precizez că fac aceste afirmații numai în ceea ce mă privește și îmi asum veridicitatea conținutului lor. Cu stimă, Seredenciuc Răzvan”.