Stătea un prieten de-al meu cătrănit tare, cu o bere în față la un bar. Om mai în vârstă ca mine, inteligent și în general capabil să depășească orice situație cu o filozofie aș spune că extrasă din balada „Miorița”. De data asta, nu mai zâmbea. L-am așteptat să-mi zică motivul supărării sale. Mă gândeam la ce putea fi mai rău: decesul cuiva drag, o boală necruțătoare descoperită la un control medical, poate vreun divorț. Deși, așa cum îl știam, știrea divorțului mai curând l-ar fi lăsat rece.
Când mi-a spus despre ce era vorba, am început eu să râd ca un tâmpit. Știți de ce omul era dunăre? Fiindcă fiică-sa îi ceruse să-i facă un cadou special la majorat: o pereche de țâțe de silicon. Iar amicul meu, în ochii căruia fetița tatii rămânea o zambilă neprihănită, nu se aștepta la asta și s-a pornit pe oftat.
Acuma, ce să zic… Prietenul ar fi trebuit să știe că siliconul e în acest moment principalul locatar al sutienelor țării, umplând bastioanele frumuseții feminine. Când fetele cred că sânii nu le stau suficient de bârzoieți, aleg calea implanturilor. Casapii esteticieni nu stau un moment degeaba.
Siliconul nu are doar efect de umplere pieptoasă. El este îndesat și în partea din dos, pentru ca bucușoarele nației să cunoască rotunjiri refuzate de mama natură.
S-a dus vremea cântecului popular „Mi-am pus busuioc în păr”, locul său fiind luat de mult mai actualul „Mi-am pus silicon în fund”. Sau în piept. Să nu uităm că și-n buze sunt turnate firicele de silicon, fiindcă dacă fata are gura mai bogată, se simte și boiaua de buze mai în largul ei.
Păcat că bărbații rămân discriminați. Destui dintre ei ar avea nevoie de silicon în pectorali, în dos și-n buze. Uitați-vă de pildă la Petre Roman, omul care n-a cunoscut niciodată bucuria de a purta un pulover pe gât, din cauza deficitului de gât. Să-i fi coincis gloria cu cea a acestui material de umplere, cât de ușor și-ar fi putut turna silicon, ca să-și construiască un gât generos și grațios, aducând cu al unei lebede!
