Neașteptat de multe și de diverse au fost evenimentele acestui an tumultuos, sinuos, spumos. Adrian Mutu l-a început ca drogat, suspendat, anatemizat. Anghel Iordănescu l-a început ca expirat, concediat, exilat. Victor Pițurcă l-a început ca salvator, inovator, neîndurător. Doar Mircea Sandu l-a început contestat și tot așa l-a și încheiat. Nașul este o constantă în viața noastră, precum factura la întreținere. Care, din păcate, e constantă doar ca frecvență, dar arde mai abitir pe lună ce trece!
Acum Mutu s-a așezat gospodărește la casa lui și joacă mai mult decît Del Piero la Juventus. Mai puțin în gura porții, mai mult ca mijlocaș lateral. Ba pe stînga, ba pe dreapta. Culmea, mai declară și că îi place. Și cum nu i-ar plăcea cînd Fabio Capello îl laudă aproape meci de meci!
Postul Crăciunului îl prinde pe dreptcredinciosul Iordănescu la Cupa Intercontinentală!! Dar așa se întîmplă cînd toate competițiile fotbalistice se dilată, am simțit chiar și noi cum stă treaba cu Cupa UEFA. Generalul a trecut rapid de la deșertul fotbalului românesc la deșertul adevărat, antrenînd printre cămile și beduini. Dacă n-a putut ajunge la adevăratul campionat mondial, iată-l acum la campionatul mondial al cluburilor. Ba chiar se aude că ar putea ajunge pe bune la turneul final din Germania, ca selecționer al Arabiei Saudite. Într-adevăr, orice șut în fund e un salt înainte…
Cel puțin într-o privință, Pițurcă a rămas la fel. Adică neîndurător. Face adevărate fixații pentru ziarele care cutează să îl critice sau pentru jucătorii care nu pleacă grumazul. Cît despre misia sa de selecționer, ne cere să-l judecăm abia în 2007. Cînd s-ar putea să confunde integrarea în Europa cu integrarea în campionatul european…
