„Astăzi, când lumea este suprasaturată vizual, exegeza imaginativă pe care profesorul I. C. Corjan o propune în elaboratele sale colaje digitale este cu atât mai remarcabilă cu cât instrumentarul său vizual este orientat către un figurativ retoric, mai degrabă occidental – așa cum domnia-sa mărturisește – , departe de hieratismul arhaic oriental al mitologiei locale.” – așa prezenta prof. dr. Camelia Sadovei, la deschiderea Expoziției „Evocări, Fantasme, Reverii”, a universitarului I. C. Corjan, în ianuarie 2025.
Ziua de vineri, 13 martie 2026, a reprezentat un nou început, pentru că a fost o zi cu noroc, cifra 13, ca simbol al timpului însuși, a pus în valoare „un principiu de activitate 3, exersându-se în unitatea unui tot 10…”, potrivit Dicționarului de Simboluri.
„Sistem organizat și dinamic, numărul 13 a pus semn fast asupra imaginilor contemporane. Chiar dacă a fost înțeles ca „veșnica rostogolire și urcare înapoi a stâncii lui Sisif, sau butoiul Danaidelor imposibil de umplut”, 13 a pus început unei noi formule stilistice în artă, „eclectică, suprarealistă și barocă, prerafaelită și simbolistă, uneori fantasy, dar și preponderent iconic-parnasiană.” (Camelia Sadovei)
Expoziția „Hypnosis. Surrealism & Magical Realism in Digital Collages”, semnată de artistul vizual I.C. Corjan, a fost vernisată vineri, 13 martie 2026, la ora 12:00, la Sala Parter a Muzeului de Istorie din Suceava. Publicul poate să viziteze expoziția până pe 29 martie 2026.
Gazda evenimentului, directorul Constantin-Emil Ursu, care conduce instituția din 2005, a mulțumit profesorului Corjan pentru că a ales muzeul pentru a doua oară și a salutat publicul iubitor de artă.
Subprefect al Sucevei, d-na Camelia Damian a mărturisit că „arta ne aduce, din nou, împreună, pentru că trăim într-o lume a imaginilor și a ideilor”; prezentul, îmbinându-se cu trecutul, a dat naștere unei noi creații, iar „în fața acestor tablouri, trebuie să ne punem foarte multe întrebări.”
„Un act cultural inedit, o reprezentare a psihologiei abisale în care realități imaginare coexistă, amintind de Freud, de Jung și de imaginarul simbolic” – așa a comentat expoziția dr. Antoniu-Alexandru Flandorfer, directorul executiv al Direcției Județene pentru Cultură Suceava.
Expoziția de artă digitală „Hypnosis” reprezintă un adevărat „eseu imagistic” (Camelia Sadovei), care invită publicul la „sinestezii poetice”, la „o nouă ordine în spațiul vizual” (I. C. Corjan): „Colajele digitale ale lui I. C. Corjan te înfioară prin imobilismul lor încordat, care aduce cu eternitatea, dar nu e altceva decât o așteptare perpetuă într-un tărâm nici mort, nici viu, într-un interludiu fantastic” (Lector univ. dr. Arthur Suciu); „Autorul – dincolo de meșteșugul său laborios, atent la detalii, ca un orfevru, stăpânind echilibrul ca un geometru al rigorii – deține o imbatabilă știință a dialogului dintre elementele plasate în compoziție, încât arta scenografică și recuzita simbolică, prezente în fiecare tablou, demonstrează că, în spectacolul acestui «regizor», imaginea și imaginarul se confundă ca într-o scenă de hipnoză” (Dr. Constantin Hrehor); „…colajele digitale…vizează o convertire aproape mistică a imaginii, cu scopul de a ne revela mundus imaginalis (H. Corbin) și de a ne iniția în fantasma unor lumi posibile. (Dr. Antoniu-Alexandru Flandorfer)
Expoziția pune în cadrele vremii „mitologia personală”, o nouă sintaxă a imaginilor care scoate la iveală fantasme, vise, coșmaruri, adevărate obsesii interioare ale universitarului I. C. Corjan. „Metaforele obsedante” – ochiul, corbul, chipul feminin, trandafirul, ceața, cenușa, ceasul, drapajele, coloanele antice – se transformă în instanțe narative care pun în lumină toposuri și universuri paralele, amintind de Dali, care „pictează cum arată visul”, și de Magritte, care „pictează cum gândește visul”.
Polisemantismul pictural repune în ordinea unei noi Renașteri detalii realiste, măsura, proporția, dar și simboluri ascunse, atmosfera tăcută și misterioasă, amintind de realismul magic. Sub semnul oniricului, fiecare imagine, ca „metaforă plastică”, devine „o poartă spre subconștient” (Freud), în care logica visului se bazează pe asocieri ciudate de obiecte, pe deformări ale realității, pe simboluri psihologice. Ceasurile, care nu arată niciodată ora exactă, anulează timpul, ca durată reală, și îl învestește, bergsonian, ca flux al conștiinței. Restabilirea ordinii interioare este posibilă prin prezența „corbului” care eliberează cunoașterea, reprezentată de ochiul pantocrator. Simbol al totalității, ca încarnare a Marelui Arhitect al Universului, „ochiul” creează noi lumi, ca instanțe semantice ale conștiinței suverane. Sub pecetea chipului feminin – născut din lacrimile și sângele Afroditei, „trandafirul”, ca floare regală și cupă a vieții, pune în mișcare și regenerează imaginile, ca reprezentare a mandalei.
Acest amestec de realitate și halucinație construiește distopii în care simbolul repune în echilibru ontologic subconștientul unde visul este transpus în tablouri ca un adevărat spectacol vizual. Ca limbaj simbolic, visul s-a dovedit a fi cea mai pură formă de creativitate, așa cum considerau artiștii suprarealismului, ca Salvador Dali sau André Breton. Ca entitate existențială, visul pune sub semnul întrebării realitatea, dezvăluind subconștientul, astfel încât, în fața fiecărui tablou, privitorul ar reacționa, aidoma lui René Descartes:
„Cum știm că nu visăm chiar acum?”
Prof. dr. Luminița Reveica Țaran
