De aproape zece ani de zile, la Păltinoasa se desfășoară o tabără de creație a meșterilor populari, un adevărat incubator de talente și idei, din care se nasc apoi opere de artă care încântă mii de oameni, nu doar de la noi din țară, ci chiar și de pe alte continente.
Tot acolo, de anul acesta, se desfășoară și prima tabără de artă naivă, prin care Bucovina a intrat în circuitul național al artei naive din România.
Iar meritele îi revin celui care și-a pus casa și terenul la dispoziția artiștilor din țară și de peste hotare, organizând din fonduri exclusiv private aceste evenimente care fac un bun renume județului – profesorul și meșterul cioplitor Toader Ignătescu.
Meșterul „Strâmbă lemne”
Stăpân al cioatelor și rădăcinilor de pe malul pârâului Bucovăț, care în mâinile sale se transformă în măști și lighioane ciudate, inspirate parcă din lumea basmului și a snoavei, din vise și coșmaruri, Toader Ignătescu s-a afirmat și este recunoscut ca fiind primul sculptor satiric din Bucovina.
„El este deja un artist autentic, un om care pornește de la sensurile adânci ale artei populare, dar care nu face artizanat, ci creații proprii, cu o interpretare proprie și originalitate. El stăpânește arta lemnului, asemeni celor din vechime. Puțini oameni cunosc atât de bine lemnul, ca materie de lucru”, consideră prof. dr. Gheorghe Macarie, unul din cei mai apreciați critici de artă.
Acest personaj care, îmbrăcat în ițari,cămașă albă, țărănească, cu clopul tras pe frunte, pare o întruchipare locală a nemuritorului și îndrăgitului Păcală, creează, cu mâinile-i neobosite, o lume aparte, hazlie și înfricoșătoare, codificată, în care se regăsesc defectele și calitățile fiecăruia dintre noi.
„Toader Ignătescu dă viață lemnului câinesc, sălbatic, folosind nervurile crengilor, torsionările, rădăcinile arborilor, făcându-le fie vesele, fie triste. În mâna lui măiastră, care nu mai este a unui meșteșugar care participă la târguri, ci a unui artist plastic, lemnul prinde viață. El folosește cu mult talent golurile, dar și plinurile lemnului”, consideră graficianul satiric Viorel Corodescu, cel care i-a văzut talentul cu mulți ani în urmă, pe când, „băiet fiind, pădurile cutreiera”.
Colecționarul de vreascuri
„Făceam o expertiză pe la Humoreni, la tatăl lui. Așteptând trenul, mai discutam cu bătrânul și am văzut câteva lucrări nefinisate încă – măști, rădăcini, cioate, și am rămas uimit, pentru că așa ceva văzusem într-un album de artă populară a lui Tancred Bănățeanul, despre lucruri de acum 100-150 de ani. Și zice taică-su: «Păi am un băiat care este profesor de sport și umblă fleaura prin codri, cu desaga și adună lemne, de umple tot hambarul». I-am zis că vreau să îl cunosc și mi-a spus să mai aștept o oră, că vine. A venit – un tip cam rebel, dar plin de viață și de umor, care mi-a făcut plăcere de la prima vedere – cu o desagă în spate cu fel de fel de vreascuri și rădăcini, cu clopul său nelipsit, într-o cămașă albă”.
De atunci au legat o prietenie care a dus și la organizarea de expoziții comune, atât în Suceava, cât și în țară.
„El este un timid, dar totuși un răzvrătit al Bucovinei, care, cutreierând codrii Humorenilor, ai Comăneștilor, s-a înfrățit cu pădurea și a devenit mai haiduc”, adaugă Viorel Corodescu, care i-a făcut „introducerea” în mediul cultural sucevean și național.
Prelucrarea lemnului, legământ de sânge
Prelucrarea lemnului dăinuie de secole în familia Ignătescu.
„M-am născut într-o familie de bucovineni în care principala preocupare a bărbaților a fost prelucrarea lemnului. Bunicul meu și tatăl meu au fost dulgheri, tâmplari”, povestește meșterul.
Profesor de sport fiind, a învățat să sculpteze, în pauzele dintre ore, de la un vecin care avea casa lângă școală.
„Sigur, dintotdeauna a existat mirajul pădurii. Pe la 6 ani bunica mă lua cu ea în pădure, la cules de ciuperci. Tata mă trimitea să păzesc vitele – nu aveam liber nici măcar duminica. Acolo am început să crestez lemnul. Făceam fluiere”.
Modelul său artistic a fost Vida Geza, apoi Ioan Sârghi.
„Voiam mai mult decât atât. Voiam să fac o sculptură prin care să fiu eu însumi”, mai spune sculptorul.
La îndemnul unor cunoștințe, s-a apucat să vândă lucrările în parcarea mănăstirii Voroneț.
„Atunci când apărea câte cineva cunoscut în parcare și aveam lucrările expuse, mă ascundeam, de frică. Era acea educație de tip comunist – salariul și atâta tot. La un moment dat cineva m-a văzut. O persoană importantă, căreia îi datorez faptul că am expus – prorectorul universității din Suceava Mircea Grămăticu”, povestește Toader Ignătescu.
Prima sa expoziție, la universitate, a avut un succes atât de mare, încât a vândut cam toate lucrările, mai puțin cele pe care le-a păstrat pentru sine, mare parte din ele ajungând în Franța, de unde era venită atunci o delegație la Suceava. La cererea doritorilor, alte lucrări au fost cioplite pe scările universității.
Secretele lemnului
De multe ori, pentru a-și procura materia primă pentru lucrările sale, merge în zonele unde au fost făcute recent tăieri de pădure.
„Arborilor tăiați li se ia trunchiul și ramurile mai groase, dar de cele mai strâmbe, mai ciudate, de care am eu nevoie, nu se atinge nimeni”, spune zâmbind șugubăț meșterul, ale cărui mâini nu au stare nici când stă de vorbă cu cineva.
Buricele degetelor mângâie tăblia de lemn a mesei sculptată de el, îi descoperă fiecare adâncitură, o „citesc” așa cum orbii se folosesc de abilităților lor senzoriale pentru a „vedea” literele sau chipul cuiva. Lemnul i se dezvăluie cu toate secretele sale – duritate, elasticitate, nervuri, adâncituri pe care alții nu le-ar băga în seamă, dar de care el se folosește pentru a da viață creaturilor sale de basm.
Ideile artistice vin adeseori ca o străfulgerare.
„De cele mai multe ori, în momentul în care am văzut bucata de de lemn, am văzut și lucrarea. Uneori, și din mersul mașinii, văd un animal, o pasăre, un om într-o poziție anume, chiar și în crengile din copac. De asta îmi și spunea nevastă-mea: «Cu tine este extrem de periculos să mergi în mașină»”, mărturisește Toader Ignătescu.
Casa de vacanță a meșterului cioplitor Toader Ignătescu, situată la intrarea în Păltinoasa, pe malul pârâului Bucovăț, a găzduit până acum nouă ediții ale Taberei meșterilor populari.
„Sper ca anul viitor să pot să-mi împlinesc visul celei de-a zecea ediții”, adaugă Toader Ignătescu, care își dorește ca, peste ceva vreme, casa sa de vacanță să devină
sediul unei expoziții permenente, în care se vor regăsi o parte din lucrările fantasmagorice ale meșterului „Strâmbă lemne”.
Premianții „Top 10 Suceveni”
Cea de-a doua ediție a Galei „Top 10 Suceveni”, desfășurată vineri, 13 decembrie, la Conacul Domnesc din Șcheia, în prezența a peste 500 de spectatori, a fost o seară dedicată unor oameni speciali, unor oameni care sunt un exemplu pentru noi toți. Mulți dintre ei, necunoscuți pentru majoritatea celor care citesc aceste rânduri.
O tânără nevăzătoare, Magdalena Iurescu, care a absolvit două facultăți ca șefă de promoție, un fotbalist sucevean, Lucian Goian, care, din Beijing – China, a inițiat o campanie de întrajutorare pe Facebook, vânzând la licitație tricouri ale unor cunoscuți jucători de fotbal și donând banii părinților unui copil grav bolnav din Suceava, un preot din Fălticeni, Liviu Mihăilă, care duce tot orașul la teatru, o tânără, tot din Fălticeni, Iustina Crăciun, care a reușit o performanță unică, obținând două medalii de aur la ediția din acest an a Olimpiadei Internaționale de Astronomie și Astrofizică, o fundație care le-a dat o nouă viață multora dintre tinerii care și-au petrecut copilăria în „orfelinatul groazei” din Siret, un judecător, Marcel Nechita, care din salariul lui donează până la 2.000 de lei lunar unor copii pentru a putea să meargă la școală, un preot, Mihai Negrea, care și-a transformat mănăstirea într-o mare casă de copii, o echipă de rugby (juniori I) din Gura Humorului, care a reușit să câștige campionatul național, comunitatea din Cornu Luncii, în frunte cu primarul, Gheorghe Fron, care a arătat că omenia poate fi mai presus de orice nenorocire și, în mai puțin de două luni, ajutat de zeci de voluntari, a construit case pentru 11 suflete, dintre care șapte copii, ale căror locuințe au fost mistuite de flăcări, și, nu în cele din urmă, un sucevean, Toader Ignătescu, care și-a pus la dispoziție casa și terenul pentru organizarea unei tabere de creație a meșterilor populari și una de artă naivă.
Monitorul de Suceava vă prezintă zilnic cel puțin una dintre poveștile sucevenilor din „Top 10”.
Gala „Top 10 Suceveni” :Website | Facebook | Google+ | Twitter | Pinterest | Vimeo
