Dacă la finanțe se va ocupa Bitman de imaginea ministerului în ochii publicului (!), la ministerul FRF se pregătește Batman. La fotbal mai poți să-i zici public, dar la finanțe nu văd altceva decât o sumă de persoane fizice. Vreau să văd mânuțele în aer, va striga Bitman când cetățenii trebuie buzunăriți pe toate părțile. La fel va comanda și Batman, la momentul oportun, când se va trece la vot pentru cine trebuie. Dar echivalentul lui Andrei Gheorghe la federație? Mă tem că veriga strong n-are echivalent niciunde, de pe Dâmbovița și până în Panama. Nașu a ratat transferul unui purtător de cuvânt unic. Sau unui purtător unic de cuvânt. E drept, are ofițer de presă, dar care la origine nu era vreo verigă țeapănă prin presa sportivă.
Resurse pentru revoltă la adresa președintelui unic nu prea se mai găsesc. Nici măcar după falsurile descoperite de cei de la Gazetă. Pur și simplu cauza Federației Române de Fotbal este una dinainte pierdută. Sistemul a fost gândit de așa natură încât să permită mandate multiple și apoi s-a dezvoltat de la sine. Dacă Nașu era limitat la două mandate, nu-și mai putea permite orice manevră, fiindcă nu se știe cine urma la tron, iar decontul venea în timpul vieții. Votanții știu că riscă să rămână niște proscriși dacă se pun cu dinastia și, chiar dacă unii înjură printre dinți, se încolonează. Cine ridică piatra, de sabie va pieri. Orgolioșii de calibru diferit, cei care-și simt mușchii mai umflați, sar la beregata președintelui, dar sfârșesc prin a se plictisi de urlat în pustiu. A se vedea cazul lui Iancu. Pe Iacov, contracandidatul fantomă, dizidența l-a costat, dar de plătit – a plătit Progresul.
Și fiindcă federația nu era suficientă, mai avem și o ligă. Și aici, așijderea. Altul legat pe viață de funcția de președinte. De-aia zic, omul e ca președintele. Trăiește cât trăiește și după aia moare. Așa și președintele.
