Iată că brazilienii au dovedit o imaginație debordantă, scoțând festivitatea de deschidere din tipic. Nici că se putea o mai mare vizibilitate pentru mesajul verde, măcar să luăm aminte. Grăbite, jocurile s-au și urnit, unele chiar înainte de deschidere. Ai noștri au început amestecat, cu handbalistele trăgând vârtos balanța în jos prin înfrângerea cu Angola… Dacă la precedenta competiție de anvergură antrenorul Ryde păstra o încredere nesmintită după începutul slab, de data asta se simte pesimismul în vorbele lui. Echipa e lovită într-o aripă, la propriu și la figurat, astfel încât cred că trebuie să ne cam luăm gândul de la medalie la singurul joc de echipă la care mai contam în lume. Celelalte întreceri pe echipe, de exemplu la scrimă, sunt o sumă de eforturi individuale. Ceva intermediar ar putea fi tenisul la dublu, acolo unde, la masculin, Mergea și Tecău și-au respectat condiția și au trecut fără daune în turul secund. Din păcate, culoarul care le-a fost hărăzit nu arată prea bine, căci în sferturi, deci înainte de zona medaliilor, ar trebui să dea piept cu brazilienii Melo și Soares. Este consecința faptului că sunt doar favoriți 5, iar asta, la rândul ei, este consecința clasării ATP a celor doi, din cauza căderii abrupte a lui Horia și a uneia mai line a lui Florin, amândoi ieșind din primii 10. Dar poate tocmai reunirea lor să fie momentul de cotitură. Îmi reafirm speranța într-o performanță a lor la Rio.
Strecor aici o scurtă considerație despre absența Simonei Halep de la Jocuri. Jucătoarea noastră pare să aibă o problemă cu alegerea cuvintelor la cald, exprimarea ei când a aflat că nu va fi port-drapel a delegației lăsând de dorit, amintind de momentul în care n-a fost prea delicată nici cu Irina Begu. Apoi, ce s-ar fi întâmplat dacă era ea, cea aleasă pentru a fi port-drapel, ar fi renunțat și în acest caz, după ce dăduse de înțeles că își dorește mult respectiva onoare? Am toată înțelegerea pentru motivarea absenței sale, dar nici nu mă pot opri să nu constat că alte membre ale delegației noastre, practicante ale unor sporturi mai puțin răsfățate cu beneficiile, nu-și permit să se gândească la riscuri. Pentru ele, o medalie înseamnă mai mult decât glorie: o rentă viageră care le poate asigura un trai decent.