Mesajul președintelui Filialei Suceava a A.N.V.R., cu prilejul sărbătoririi Zilei Veteranilor de Război

Dragi și bravi veterani de război,
Cu sentimente de înaltă cinstire și aleasă prețuire pentru voi, cei mai în vârstă ostași ai țării, ne adresăm cu ocazia aniversării zilei de 29 aprilie, Ziua Veteranilor de Război, legiferată prin H.G.122 din octombrie 2007, ca un înalt și vibrant însemn de recunoștință pe care țara și națiunea le-o poartă vitejilor luptători de atunci, bravilor veterani de război de astăzi. Ziua de 29 aprilie este o dată cu rezonanță istorică pentru supraviețuitorii celui de-al doilea război mondial, fiind un moment de o puternică încărcătură emoțională, de rememorare a unui trecut glorios, dar și a unor momente de dăruire, devotament și credință petrecute în cei mai grei ani ai războiului. Instituirea unei zile din calendar cu caracter ostășesc este o dreaptă și binecuvântată recunoaștere, precum și un strălucit omagiu adus acelor care, acum aflați la vârsta senectuții, au mărturisit în tinerețe cu hotărâre voința lor de apărători ai țării și că nimic nu poate fi precupețit, nici chiar suprema jertfă.
La ceas de sărbătoare, când celebrăm cea de-a 12-a aniversare a zilei veteranilor, este un fericit prilej de a adresa un sincer și din suflet omagiu de recunoștință pentru curajul și bărbăția, vitejia și dăruirea care v-au animat pe parcursul războiului când, în plină tinerețe de formare creatoare, din sate și din orașe, de pe ogoare și uzine, ați răspuns, fără zăbavă, chemării patriei la vremuri de cumpănă.
După vremurile negre care s-au abătut asupra țării noastre în anul 1940, când în mai puțin de două luni și jumătate România a suferit mari rupturi teritoriale, în 1941, la chemarea patriei ați lăsat familia, gospodăria și grădina, plugul și strungul sau pana de scris și fiecare dintre voi, în gând cu ”Doamne ajută!” și cu semnul Sfintei Cruci, ați pornit încrezători spre drapelul de luptă al unității la care ați fost repartizați.
La 22 iunie 1941, în urma ordinului generalului Ion Antonescu, ”Ostași, vă ordon, treceți Prutul! ”, nu ați pregetat de a fi demni purtători ai tradiției eroice ce venea de peste veacuri, de la vitejii înaintași, iar pe acest drum al gloriei, vitejiei și onoarei v-au purtat valurile furtunoasei istorii ca vrednici și bravi luptători, care ați ajuns la Odessa, în Crimeea și Caucaz, la Cotul Donului și Stalingrad.. Vreme de aproape 4 ani, voi, vitejii veterani de război, v-ați târât pe coate și genunchi, prin noroi și zăpadă, sub ploaia de gloanțe și schije vrăjmașe ziua și noaptea, ați asaltat cazemate, adăposturi și clădiri din care se revărsau rafalele ucigașe de gloanțe. Ați trecut prin râuri și munți, baraje de artilerie și aviație, când viețile voastre se aflau în primejdie la fiecare pas, dar ați dovedit curaj și voință, luptând cu un eroism legendar, străbătând mii de kilometri prin arșiță și ger cumplit, prin burniță și ploaie, lapoviță și ninsoare, uzi până la piele, suferind de foame și sete, iar pământul și zăpada v-au fost patul și așternutul, v-ați acoperit cu pătura cerului și cu plapuma norilor. În astfel de condiții v-ați petrecut cei mai frumoși ani ai tinereții, dar ați dovedit demnitate ostășească, credință în Dumnezeu și nădejdea de a depăși rigorile războiului.
În perioada care a urmat dictaturii comuniste ați trecut prin greutăți și umilințe dezgustătoare pe care le-ați trecut cu demnitate, onestitate, curaj, voință și tenacitate, virtuți dobândite în armată, prin vârtejul luptelor pe front. Revoluția din decembrie 1989 a însemnat, pentru veteranii de război, vremuri noi, când instituțiile statului român au legiferat drepturile cuvenite veteranilor de război.
Veteranii și invalizii de război sunt legende vii ale faptelor de eroism și jertfă a oștirii române. Ei poartă cu demnitate trupurile lor ciuruite de gloanțele și schijele vrăjmașe, făcându-și pe deplin datoria față de țară și neam. Sentimentele noastre de stimă, prețuire și recunoștință ale societății nu vor acoperi omagiul cel bine meritat de la națiunea română.
Veteranilor pe care-i mai avem printre noi, să le acordăm onorul cuvenit, ei aflându-se cu tâmplele albite de ninsoarea timpului, cu fața brăzdată de asprimea vremii și cu mersul șovăielnic, îndreptându-se, treptat, către amurgul vieții, dar cu o deosebită afecțiune față de armata țării și cu o nemaiîntâlnită sete de credință, de adevăr și dreptate. Sărbătoarea lor ostășească este aureolată de cea mai mare sărbătoare creștinească, Învierea Domnului Iisus Hristos, simbolul vieții împotriva morții. Noi, veteranii de război aflați în viață, ne plecăm cu pioșenie frunțile încărunțite întru cinstirea eroilor căzuți la datorie în toate locurile și în toate timpurile. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Președintele Filialei Suceava a A.N.V.R.,
Col. (rtg) Neculai NIGA