S-a creat o prăpastie

Mesajul a trei frați pentru mama lor: „Nu vrem să te mai vedem”



Cei trei copii spun că nu vor să o mai vadă pe mama lor
Cei trei copii spun că nu vor să o mai vadă pe mama lor

Trei copii, de 10, 13 și 16 ani, au dorit să-i transmită propriei mame un mesaj public, dar și judecătorilor care i-au transformat într-o adevărată minge de ping-pong. „Vrem s-o facem de râs pe Cristina (n.a. – așa îi spun copiii mamei), să vadă toată lumea, pentru că și ea ne-a făcut de rușine. Nu mai vrem s-o vedem toată viața noastră și îi spunem să ne lase în pace. Să le dați la ziar și pe judecătoarele alea care ne dau ba la tata, ba la Cristina și să afle că noi vrem la tata”, este mesajul cutremurător transmis de minori. Chiar dacă recunoaște că între ea și copii există divergențe majore, mama nu vrea să renunțe și a anunțat că va lupta „până la sânge”.
Tatăl: „Am găsit copiii în stare jalnică”
Coșmarul prin care trec copiii a început în urmă cu mai mulți ani. Rămas fără serviciu, Ovidiu Huțan a decis, de comun acord cu soția Cristina, să plece în SUA. Imediat după plecare, lucrurile păreau să meargă normal.
„Ajuns în USA am muncit și am reușit să achiziționez un apartament cu trei camere în Obcini. L-am renovat modern, iar soția cu copiii s-au mutat în oraș, aproape de școală, să ducă o viață mai bună. Despărțirea mea de familie fiind foarte grea pentru mine am vrut să mă reîntorc acasă, dar soția s-a opus vehement, motivând că în țară nu am ce face și nici loc de muncă. A vrut doar să-i fac acte să vină și ea cu copiii în USA”, a mărturisit Ovidiu Huțan din Michigan, Detroit.
Începutul sfârșitului nu avea să fie departe. Între cei doi soți relațiile s-au răcit constant.
„În iunie 2006 i-am trimis actele și viza medicală pentru a veni în USA împreună cu copiii, dar a refuzat categoric spunând ca «eu nu-ți vin niciodată în America și pentru tine femeie nu-ți mai sunt». În decembrie 2006 am revenit în țară, am găsit copiii în stare jalnică, deși trimiteam sume consistente pentru întreținerea lor”, și-a continuat povestea Ovidiu Huțan.
A fost momentul în care a decis să divorțeze. Au urmat câțiva ani de procese. Inițial, Judecătoria Suceava a decis, în cursul anului 2008, ca toți cei trei copii să rămână în grija tatălui. În căile de atac, soluția a fost modificată, în sensul că tatălui i-a fost încredințat băiatul cel mare, acum în vârstă de 16 ani, iar cele două fetițe, una de 13 și cealaltă de 10 ani, au fost date în grija mamei.
Încercările de a lua fetițele cu executorul judecătoresc, eșuate
Înainte ca judecătorii Curții de Apel Suceava, prin care s-a stabilit ca fetele să fie date în grija mamei, să se pronunțe, minorele au ajuns în grija bunicilor, din partea tatălui. Ca urmare, Cristina Huțan a apelat la un executor judecătoresc pentru a-și lua acasă fetițele. Cele două încercări ale executorului judecătoresc Sarmis Câmpulungeanu de a pune în practică hotărârea Curții de Apel Suceava au eșuat. În procesul verbal întocmit de executor pe 13 martie 2009 se arată că „minorele au refuzat să meargă împreună cu pârâta Huțan Cristina”, ceea ce s-a întâmplat și la a doua tentativă, din 17 martie 2009.
Cristina Huțan consideră că fetițele o resping pentru că așa au fost îndrumate de bunicii materni și de tată.
„Îmi pare bine că s-a ajuns la ziar, să vadă toată lumea ce fac foștii mei socri. Ei și fostul meu soț i-au învățat să fie contra mea. Niște copii de vârsta lor nu fac asta de capul lor”, a declarat ieri Cristina Huțan.
„Nu i-am spus niciodată mamă, ci «Fă»”
Traumele provocate de apariția executorului judecătoresc nu aveau să fie ultimele din viața celor trei copii. Aceștia spun că mama îi terorizează pur și simplu. „Vine la școală și tot fuge după noi și strigă «Hai la mama, că te iubește». Nu mai pot nici să merg la școală și stau tot timpul cu stres că vine pe acolo”, a mărturisit fetița în vârstă de 10 ani. Atât ea, cât și sora ei de 13 ani, cred că cea care le-a dat viața, dar căreia niciodată nu i-au spus mamă, ci doar Cristina, vrea doar să le chinuiască.
„Nu i-am spus niciodată mamă, ci «Fă», pentru că așa îi spunea și ea mamei ei”, au povestit cei trei frați.
Fiica cea mică, privată de mamă de mâncare și libertate
Între timp, pentru că între mamă și cele două fete pare să nu existe cale de împăcare, tatăl a deschis un nou proces, în care solicită reîncredințarea minorelor. În acest sens, la dosar au fost depuse mai multe documente întocmite atât de psihologi ai Direcției pentru Protecția Copilului Suceava, cât și de specialiști de la „Salvați Copiii”, filiala Suceava. În ședințele de consiliere din aprilie și mai 2009 psihologul a încercat să îi convingă pe cei trei copii că ar fi corect și normal să întrețină relații cu ambii părinți naturali. Încercările au eșuat, iar concluziile psihologilor sunt fără echivoc: „Fetița cea mică este un copil cu un intelect normal, care prezintă semne de abuz emoțional prin privarea de hrană și libertate din partea mamei, pe care acum nu o include în propria familie și există o puternică legătură afectivă și de securitate cu familia paternă. Cea de a doua fiică este un copil cu intelect normal, cu tendință de supraadaptare, cu nevoie de securizare și sprijin pentru a integra trauma emoțională determinată de lipsa hranei și a liniștii interioare experimentată în relația cu mama”.
„Mai bine mă omor decât să rămân cu mama”
Și psihologii de la „Salvați Copiii” au tras concluzia că existe semne ale abuzului emoțional, mai ales din teama de a fi despărțiți unul de celălalt. De altfel, cu ocazia întâlnirilor cu specialiștii, copiii au dezvăluit amănunte cutremurătoare din relația cu mama. „M-a bătut cu cuțitul peste mână și picior că am spus că nu-mi place mâncarea”, „Am fost la bunicu și a venit cu poliția după noi … ne-am speriat … așa tare … și când ne-a întrebat la cine vrem … și am spus că la bunicu … nu a mai avut ce ne face”, „Mama nu ne duce nicăieri … nici măcar la bunici nu ne lasă”, „Cu tata ne-a interzis să mai vorbim la telefon … el ne sună tot timpul .. vorbim pe camera web indiferent de oră … și știu că acolo este noapte când la noi este zi … am jucat cu tata șah”, sunt doar câteva din observațiile consemnate de psiholog. Totuși, un aspect pe care specialistul l-a remarcat și l-a trecut cu litere îngroșate arată că prăpastia dintre mamă și fiica cea mică este insurmontabilă.
„Mai bine mă omor decât să rămân cu mama … și fratele și sora mea să plece la tata, … pe mine nu m-au întrebat acolo la Tribunal … cu cine vreau să rămân … pe ei … da”, se arată în raportul celor de la „Salvați Copiii”.
„Nu sunt de acord să-i ducă în America să se prostitueze sau să-i vândă”
Prima fază a noului proces a luat sfârșit în toamnă la Judecătoria Suceava. După ce au analizat din nou probele din dosar și au vorbit și cu copiii, magistrații au decis să le încredințeze pe cele două minore tatălui. Cristina Huțan nu s-a împăcat cu această soluție și a atacat-o la Tribunalul Suceava, iar procesul s-ar prelungi și mai mult dacă se va apela și la ultima cale de atac, la Curtea de Apel Suceava.
Cristina Huțan este decisă să nu-și lase copiii în grija tatălui.
„Eu sunt mama copiilor, iar când el a plecat în SUA eu i-am purtat în brațe și i-am crescut. Nu sunt de acord să-i ducă în America să se prostitueze sau să-i vândă. El trăiește acum cu o femeie la cultul satanic și nu știu ce le poate face copiilor. Lupt până la sânge, toată viața mea, că nici la un animal din pădure nu i se iau puii așa cum vor să-mi facă ei mie. Înainte de a ajunge la Tribunal mai bine ar merge la Tribunalul lui Dumnezeu”, sunt cuvintele prin care Cristina Huțan își arată hotărârea de a nu-și lăsa copiii în grija fostului soț.



Recomandări

Zi de aleasă sărbătoare în Horodnic de Sus, cu liturghie arhierească oficiată de episcopul Europei de Nord, onoruri pentru preoții comunității și o lecție de unitate a primarului Valentin Luță

Zi de aleasă sărbătoare în Horodnic de Sus, cu liturghie arhierească oficiată de episcopul Europei de Nord, onoruri pentru preoții comunității și o lecție de unitate a primarului Valentin Luță
Zi de aleasă sărbătoare în Horodnic de Sus, cu liturghie arhierească oficiată de episcopul Europei de Nord, onoruri pentru preoții comunității și o lecție de unitate a primarului Valentin Luță