Mesaj în sticlă

Dacă nu toată lumea, măcar shopping maniacii știu bine cine este Zara. O vizitează frecvent, au o relație strânsă cu avantaje de ambele părți, ce le gâdilă endorfinele. Unii pentru bani, alții pentru fashion. Există însă și o parte nevăzută a conviețuirii acestui „cuplu” despre care, teoretic, s-ar spune că mănâncă o pâine de pe urma situației – angajatul din fabrica de confecții, oricare ar fi ea. Deși în traducere liberă expresia „a mânca o pâine de pe urma cuiva/a ceva” înseamnă a face o afacere măcar bunicică, dacă e să luăm în calcul sensul ad literam, situația capătă conotații tragice. Nu e normal, nici cinstit, nici omenește ca unui om să-i fie răsplătită munca cu bani de-o pâine sau deloc. Cam asta se vorbește și despre cunoscutul retailer. Clienții Zara din Istanbul au avut, se pare, surpriza să găsească în hainele pe care le-au cumpărat de la magazin bilețele cu mesaje ale unor muncitori turci care susțin că nu au fost plătiți pentru marfa comercializată. Nu e Zara nici prima, nici ultima companie care se confruntă cu acest tip de probleme de imagine și o va scoate la capăt. Dar adevărul e în același loc – la mijloc. Conceptul de comerț echitabil a apărut în secolul al XIX-lea, exact ca să îndrepte niște inechități. În timp, acestea din urmă au luat diverse forme, căci negustorii, în general, au fost mereu inventivi în detrimentul altora și spre mărirea propriului buzunar. Una dintre cele mai mârșave fețe ale comerțului inechitabil este aceea în care angajatul devine sclav, pentru că a avut ghinionul de a trăi într-o parte a lumii defavorizată. Cu cât mai mare sărăcia, cu atât mai mare exploatarea. Pentru că trăiesc bine și au timp să se gândească și la alții, cetățenii țărilor dezvoltate au început să amendeze firmele dovedite a fi incorecte față de angajații sau colaboratorii lor. Noi, cei de pe la mijlocul clasamentului în privința nivelului de trai, cârcotim de pe margine și le spunem ălora că sunt fițoși, că nu mai pot de bine, cât despre angajații plătiți cu 5 dolari pe lună prin cine știe ce colț de lume nici că ne prea pasă. Ce? N-avem noi săracii noștri? Ba da, numai că depinde cât de obtuz e unghiul din care privești. De asta deranjează globalizarea, că în loc să fim oameni, preferăm să fim popoare. De fapt, doar unii dintre noi.