Delegația bucovineană, care s-a prezentat M.S. Regelui, pentru a-i aduce la cunoștiință voința unanimă a poporului bucovinean a cetit înaintea M.S. următorul Mesagiu:
Maiestate!
Aducem Maiestății Voastre, Rege al tuturor Românilor, inima unei țări întregi. Această țară a avut vechi temeiuri curat românești pe vremea când păstorii români străbăteau munții galițieni și când cu plugari români se colonisau satele din țara Haliciului. Spre aceste locuri românești s-au îndreptat mai întâiu Voevozii descălecători venind din Maramurăș, ca să facă țară nouă pentru neamul lor.
Acolo la noi, la Rădăuți, s-au amestecat în pământ oasele întemeietorilor Moldovei; acolo, la noi, în Suceava, s-a așezat cea dintâi Mitropolie pentru toate ținuturile acestei Domnii a Românilor. Acolo, la noi, în Putna, ctitoria lui Ștefan, cel mai mare din înaintașii Maiestății Voastre, și-a ales veșnicul loc de odihnă a oaselor lui trudite, nu numai pentru apărarea nației sale, ci și pentru aceea a creștinității răsăritene întregi și a Apusului creștin în fața căruia sta, zăgaz nebănuit, vitejia lui. Acolo la noi, arta de clădire moldovenească a serbat în ziduri, unde astăzi clopotele bătrâne sună pentru unirea noastră cu partea rămasă liberă a țării, cele mai mari triumfuri ale ei.
Această țară Ți-o închinăm, Măria ta, noi toți, nu numai urmașii vajnicilor luptători români de pe vremuri cari n-au uitat niciodată din ce trup fac parte, ci și reprezentanții tuturor neamurilor, care cu vremea au venit să se așeze supt blânda și omenoasa oblânduire a Domnilor români ai Moldovei și cari știu că România de azi a moștenit toate bunele tradiții ospitaliere ale acelei Moldove.
Acum o sută patruzeci și patru de ani ne-a desfăcut de Moldova o pace încheiată între Turcii care n-aveau dreptul să ne înstrăineze, și între Austrieci, cari înainte de a călca granița moldovenească nu se îngrijiseră de a întreba pe locuitori de voia lor. Astăzi puterea lor nu mai este, și nici umbra de legitimare pe care a creat-o un tratat cumpărat cu bani nu mai există pentru a se păstra un hotar fără sens, pe care niciodată în chip liber n-am declarat că-l acceptăm.
Plecați mai puțini, ne întoarcem acuma mai mulți. Sufletul cel vechiu însă e neschimbat, și l-am transmis oaspeților și fraților noștri de alt neam cari împreună cu noi vin înaintea Maiestății Voastre. Nu e o cucerire a armelor, ci întoacerea la vatră a fraților dispăruți, cari în Maiestatea Voastră regăsesc pe părintele de mult pierdut și mult dorit.
Mesaj rostit la Iași de Iancu Flondor în fața regelui Ferdinand și a Guvernului Român în ziua de 29 noiembrie 1918, publicat în „Glasul Bucovinei”, nr. 18, Miercuri, 4 decembrie 1918, anul I, Cernăuți.