Meritele lui Traian Băsescu

Oricât de critic ai fi la fire, nu-i corect să nu-i vezi și părțile bune, deloc puține, ale prezidentului nostru Traian Băsescu. Pentru asta, e nevoie doar de-un pic de memorie și de niște spirit de fair-play.
De exemplu, un merit colosal al lui Traian e că i-a surpat fotoliul pe care stătea cocoțat, parcă pe viață, Petrică Roman. Cine-ar fi cutezat să atenteze la poziția lui don Pedro? Asortându-și câte o limbă străineză la fiecare cravată din garderob, grizonat până-n părul nazal ca să nu mai vorbim de ăla de pe piept, Roman intra-n electorat ca-n brânză. De-aia, liderul de-atunci al PD-ului părea un prințișor de neatins, chiar dacă-n sondaje nu trecea nici mort de-un anumit nivel.
Dar într-o noapte, ca-n poveștile de adormit copiii obraznici, din beznă s-a ivit căpcăunele cu moacă de frizer Traian Băsescu. Și căpcăunele a cutezat ce n-ar fi cutezat nimeni: să-l fugărească pe prințișorul Roman din prima linie a PD-ului și din prima pagină a gazetelor. Așa s-a trezit Roman salubrizat, până a ajuns la bucile goale, dar goale de tot, de tot, de tot.
După adormirea pe veci a sex-simbolului Roman, moacă de instalator Traian l-a mai operat fără anestezie și pe Sorin Oprescu, de la primăria generală a capitalei, la care eminentul chirurg trăgea îndreptățite, credea el, nădejdi. Dar a fost acela doar un interludiu, să nu-și iasă Băse din formă.
Scopul lui se numea Adrian Năstase, acest infatuat de profesie, om cu obraji rotunjori ca un poponeț dospit de fetiță. Un vânător care, atunci când scuipă gloanțe în animale nevinovate, se imaginează culminând orgasmic în văgăunile femeilor frumoase. Un colportor de bancuri proaste, bancuri pentru care, în clasele unu-patru, doamna învățătoare îți poate rupe urechile sau te poate chema cu maică-ta la școală.
Măcar pentru acest merit incontestabil, eu îi sunt recunoscător marinarului Băse și-i strâng laba cu putere: a avut vâna să-l coboare din vârful catargului pe acest steag negru, de corabie a piraților.
Acum nu mulți ani, nici nu visam c-o să scap vreodată de antipaticul Năstase. Acum puțin timp, nu credeam să-l văd în fața Justiției, chiar dacă Justiția e așa cum e. Acum câțiva ani, nu credeam c-o să apuc să-i văd obrajii, până mai ieri rotunjori ca un poponeț de fetiță, semănând astăzi cu un fund tragic, de prostituată la pensie.