Mergeți, dom’ tușier, mergeți…!

O adevărată binecuvântare această semipauză de fotbal pe care mi-am permis-o înaintea adevăratelor dezastre care abia urmează și pe lângă care jegul de fotbal pe care ni l-au etalat panaramele noastre în cupele europene în acest tur o să ajungă să ni se pară veritabilă capodoperă. Stați puțin și nu mânați, că o să ne distrăm împreună de minune. Deocamdată, nu mai târziu de mâine, vine catastrofa cu Turcia când o să vedem cu o încropi Pițurcă echipa, acum când i s-au rupt două din piesele de bază, Zicu și Pleșan. Nu cumva s-o fi gândit deja să-i cheme pe aldeFilipescu ori Reghecampf (nici măcar nu știu cum se scrie corect, dar zău că nu-i nici o pagubă) ca să întărească, pardon, „coloana vertebrală” a Naționalei, alcătuită din penibilul Goian și rudimentarul Rădoi. Apropo, ăsta are și tupeu, probabil transmis de Nașu’ (a lui, nu Ăla!) din moment ce la Cluj, după o intervenție a unui adversar la minge cu piciorul, la care minge Rădoi băgase căpățâna cam jos, pe la nivelul coapsei, a avut neobrăzarea să-i urle arbitrului, arâtându-i și două degete (lăsați, domn’ Rădoi, știam și singuri câte clase aveți împreună, dv. și cu Nașu’ dv.!): „Băă, e a doua oară!”. Iar nătângul cu fluier, în loc să-l ia de urechi pe neisprăvit și să-i dea lui, nu ăluilalt, galben, s-a făcut că n-aude. Dar eu nu pot să mă prefac că am uitat cum în urmă cu o etapă, recidivistul Rădoi a avut o a treia tentativă de omor, rămasă ca și precedentele două din sezonul trecut fără nici măcar avertisment. Și, dacă tot veni vorba de complicitatea arbitrilor, arunci hai să vă reamintesc o fază de coșmar. De abia trecuseră vreo câteva minute de când comentatorul meciului Dinamo – Mioveni spusese că ar trebui scris pe ecrane, la transmisiile noastre din fotbal, „nerecomandat minorilor”, din cauză că pe buzele domnilor fotbaliști putem citi toate alea, când… așa-i că vă reamintiți? …superstarul Rădu Ștefan, nemulțumit de o semnalizare, i-a zis, absolut în prim-plan TV și la nici un metru distanță de destinatar, tușierului „Ia mai du-te, băăă, în … mea!”. Am zis: „roșu și șase etape suspendare”. Urmare. Pe limba lui Radu Ștefan: canci! Nici urmă de semnalizare către central, tăcere absolută (inclusiv a steagului!), drept pentru care îi adresez și eu idiotului cu steag același îndemn: mergeți, dom’ tușier, mergeți unde v-a trimis dl Radu Ștefan, c-o fi bine, poate faceți ș-un ban cinstit, oricum mai cinstit decât ăla din complicități și semnalizări la comandă.