Mergem spre normalitate?!

Premierul și președintele și-au zâmbit. Au mers cu același avion și, mai mult, și-au dat mâna. Nu știm de ce și cu toate că sper că au făcut aceste gesturi în dorința de a încălzi relațiile dintre Cotroceni și Victoria, mă tem că a fost un gest de complezență, pentru a crea o falsă impresie de colaborare. Pe de altă parte, premiile „10 pentru România”; au arătat, din nou – dacă mai era nevoie, că românii doresc ca în politică să existe o stare de normalitate. O stare în care Ion Iliescu (cel mai bun parlamentar) să stea la aceeași masă politică cu Mircea Geoană și Adrian Nastase, nominalizați și ei în topurile politice. O veste bună sau rea, depinde din ce punct de vedere o privești, pentru acești trei exponenți ai stângii, care se pare că sunt obligați de alegători să se accepte și să rămână împreună într-un proiect social democrat. Românii își doresc, de asemenea, un premier și un președinte care să stea în aceeași barcă și să nu mai vâslească unul împotriva celuilalt. Își doresc stabilitate și o construcție politică pentru interesul național, pentru normalitatea care să ducă, în sfârșit, la o viață mai bună. În fine, după această tranziție și după reforma pe care tot o discutăm din 1989 încoace, se pare că avem o șansă importanta pentru a dobândi un sistem politic un pic mai bun. Pentru că am depășit de mult etapa când România se comportă ca un sistem cu partid dominant, în care partide puternice preluau într-o manieră cvasi-totală guvernarea. Trecem acum prin situația în care avem un sistem multipartitist, în care câteva partide relativ puternice partajează un scor electoral important, dar care nu au avantajul formării unui guvern cu o majoritate parlamentară clar definită. Și se pare că ne îndreptăm spre un viitor bipartitist, cu două partide și jumătate, sistem care conduce la o reală alternanță la guvernare acceptată și respectată de către toate părțile. Argumentul principal nu este, din nefericire, reforma reală a clasei politice. Este, așa cum ne așteptăm în România de azi – o țară care încă nu și-a identificat clar drumul de urmat, un calcul matematic rece și rapace, care a impus crearea unui partid prezidențial PDL. Din fericire, aceasta construcție între PD și PLD nu va însemna o consolidare a zonei de sprijin pentru președintele Traian Băsescu, ci, mai degrabă, va duce la întărirea social democrației și a liberalismului din România. Ceea ce, în fond, nu e rău. Dar mai vedem, pentru că logica nu e întotdeauna verificată, mai ales la noi în țară.