Bucurie mare ne-a adus Sorana Cârstea prin prezența într-o finală de Masters, după ce a înșirat pe drum niște nume cu rezonanță în circuitul feminin. Dar trebuie să-i mulțumim și Simonei Halep, pentru că ea a ridicat ștacheta, le-a arătat celorlalte fete că se poate, le-a ambiționat și emulația a fost vizibilă. De fapt, aici era problema, la încredere, am putut constata și din discursurile “la odihnă” ale antrenorului Darren Cahill, perfect țintite. Aproape că nici nu mai contează dacă va fi luat bătaie de la Serena Williams, doar se știe că lumea jucătoarelor de tenis se împarte în liderul WTP și restul lumii.
Trecând la băieți, am avut parte iarăși de un duel la vârf între Djokovic și Nadal, de data asta pe hard, la Mastersul canadian de la Montreal. Nu am văzut meciul în direct, dar la reluare mi s-a confirmat impresia de surpriză, adică victoria lui Nadal. Rămăsesem puțin contrariat după partida spaniolului cu Janowicz, fiindcă una văzusem pe teren și alta citisem prin presă! Nadal mi s-a părut lăudat în exces pentru forma arătată și pentru jocul extraordinar. De acord, și-a regăsit forma fizică obișnuită, poate duce lupte grele pe hard, dar în ceea ce privește jocul eu am văzut și „meritul” adversarilor. Păi Janowicz l-a avut în mână în ambele seturi, pierdute pentru că a vrut nu numai să câștige, ci și s-o facă spectaculos. În primul set a servit pentru a-l câștiga, apoi a avut 5-2 în tie-break, la 5-4 servind una din numeroasele duble greșeli, nu mai puțin de 9 în două seturi! Dacă mai adăugăm că a avut minge de 4-0 în al doilea set și că a „reușit” să pună în teren mai puțin de 50% din primul serviciu, cred că se poate trage concluzia că junele polonez a plătit tribut lipsei de experiență. În ce privește semifinala cu Djokovic, avem una din acele situații din tenis în care statistica nu reflectă situația din teren. Primul set s-a dus către spaniol, deși avea mai puțin de jumătate din numărul de lovituri câștigătoare ale lui Djokovic, în timp ce greșelile neforțate erau pe același palier. Diferența a făcut-o lipsa de concentrare la serviciu, sârbul făcând nu mai puțin de 5 (cinci!) duble greșeli în primele 4 game-uri de serviciu! Deci două dintre ele au fost în același game, ceea ce la acest nivel înseamnă break cadou. Setul secund n-a avut istoric, iar în decisiv s-a mers cap la cap până în tie-break, acolo unde într-adevăr Nadal a fost mai bun, de departe. Sigur, din acest meci va rămâne peste timp mingea recepționată de Nole în obraz, dar nu m-aș grăbi să fac un caz din asta. Că Rafa a vrut să dea spre corp e una, că a intenționat să-l lovească în față e pură speculație. Între timp se va fi disputat și finala lui Nadal cu Raonic, un adversar din tagma celor care dau tare, inclusiv cu serviciul, pe care Nadal îi înghite cu noduri. În plus, Raonic este acasă și până acum asta l-a motivat ca niciodată.
