Indienii au nu numai filosofi faimoși din mileniile trecute, ci și câțiva iviți meteoric în deceniile noastre. Ajung la unul de-a dreptul faimos, Chopra, dibuind prin tainițele lingvisticii. Iată: am cumpărat pâine. Desigur, feliată. Ca să nu mă mai complic cu… Cu ce? Cu tăiatul! Strămoșii noștri despicau simplu mămăliga cu ața. Îi spuneau „măligă” – din aceeași pricină: tentația minimului efort. Profesorii mei de la Filologie o invocau ori de câte ori aveau de explicat anumite evoluții fonetice din spațiul moldav. Iată, „măligă” economisește o silabă; o fi având nevoie țăranul de pe valea Siretului de prescurtarea menită să-i dinamizeze dialogul? Și munteanul, și olteanul sunt mai precipitați și mai repezi în vorbire, cu toate astea ei nu amputează o silabă ci, dimpotrivă, adaugă una, forma uzitată în provinciile sudice fiind „mămăliguță”. Lenți și ceremonioși, ardelenii apelează și ei la contrageri: „a mere” pentru „a merge”, „tre′” pentru „trebuie” ș.m.a. Chiar dacă-s pronunții locale străvechi, dacă nu simple apocope și-atât („apocopă” – dispariția unui grup de sunete de la sfârșitul cuvântului), se circumscriu tot efectului comodității, dimpreună cu sumedenia de gadget-uri și de rezolvări spectaculoase iscate de concurența din industria automobilului, toate ținând să ne aducă tot mai aproape de stadiul păpușii din raft, o Barbie de Dâmbovița care întreabă flasc „Da muieți îs posmagii?”
Ce mare efort pretindea rotirea manivelei pentru deschiderea ferestrei la mașină? Acum, apăsăm un buton și-atât. Nevastă-mea rotunjește sarmale cu un aparat ce netezește și calibrează automat mini-ghiuleaua în frunză de viță. La telefonul mobil, nu mai apeși tastele (efort era, nu glumă!), e destul să mângâi ecranul. Mișcarea următoare: comandarea aparaturii domestice direct cu gândul… Numai că toate rămân mărunțișuri, ori chiar fleacuri: marele impact al legii minimului efort se instalează și acționează într-o dimensiune a vieții cotidiene ce implică și filosofia.
Un gânditor la modă, indiano-americanul Deepak Chopra, formulând cele șapte legi ale universului, așază în rândul al patrulea „Legea minimului efort”, sau „Legea non-rezistenței”. Pornind de la observația (discutabilă) că „Iarba nu se străduiește să crească, ea crește pur și simplu. Peștii nu învață să înoate, înoată pur și simplu. Florile nu fac eforturi să înflorească…” Chopra face recomandări defetiste și fataliste: „Nu trebuie să te lupți crâncen cu viața. Nu i te opune. Lasă-te dus de ea. Cu cât lupți mai mult, cu atât vei da greș (…). Ca să aplici în viață legea minimului efort învață să accepți, învață să-ți asumi responsabilitatea pentru ceea ce ți se întâmplă”.
Ei bine, n-aș zice că „iarba nu se străduiește să crească”. Am văzut de atâtea ori firul de iarbă whitmanian ieșind dificil și miraculos din crăpătura stâncii, ori de sub zăpada înghețată. Teoria lui Chopra (adept al Meditației transcendentale, poet, „profet” și fost amic intim al lui Michael Jackson) interesează prin introducerea legii minimului efort în ecuația vieții cotidiene. Între dezarmantul „învață să accepți!” și „o luptă-i viața, deci, te luptă!”, deschiderea compasului este prea mare pentru a permite concluzionări mai apăsate decât și le îngăduia Hesiod („Prost e acela care lasă ceea ce are și aleargă după ceea ce n-are!”). O lege a minimului efort în permanentă acțiune s-ar cuveni să determine contrareacția, altfel se oferă eterne justificări pentru lene, autosuficiență, bovarism, abandonarea oricărui proiect. Confortul ucide – se sugerează o stare în care funcțiile organismului să fie încetinite, ritmul vieții fiind ajustat după legea minimului efort.
La limită, „confortul ar duce la alterarea personalității și la diluarea identității”. Și nu te-ai gândi la asemenea consecințe doar când accepți inert că-i „mai ușor să privești la tv decât să citești o carte, să dăm sfaturi decât să le urmăm, să îi corectăm pe alții decât să ne îndreptăm pe noi înșine. E mai ușor să așteptăm ca totdeauna alții să facă primul pas…” Teoriile lui Chopra, deși multe contestate, rămân la modă. „Times” îl așază printre primele 100 de personalități ale secolului, gânditorul cere 25.000 de dolari pentru o prelegere de 50 de minute, are pacienți și adepți ultracunoscuți și chiar faimoși. Motivul motivelor: Chopra susține că îmbătrânirea umană poate accelera ori încetini, se poate opri pentru o perioadă, și chiar se poate inversa – iar el știe cum s-o facă utilizând practic supremația conștiinței asupra materiei (nu știu să fi fost confirmate până acum rezultate de-ale lui notabile).
Ca să vezi unde s-a ajuns de la o discuție pornită cu „măligă”, pâinea feliată și sarmalele tipizate! Drept pentru care, după toate cele de mai sus, mă-ntreb dacă nu cumva una dintre cele mai parșive implicații ale funcționării legii minimului efort n-o fi acceptarea românească „merge și-așa!”
