„MERGE ȘI AȘA!” – 2

Fie pe adresa redacției, fie pe cea personală, Internetul aduce mereu reacții dintre cele mai diverse la articolele acestei rubrici. De regulă, raspund direct celor ce-și afișează corect coordonatele de e-mail – mai puțin în cazurile ce atestă prea apăsate simpatii ori antipatii politice. Pe cât putință, politica se cuvine evitată, mai ales că patimile întunecă ades judecata logică, ajungându-se la ciudate derapaje. Când mi-am permis să observ că, în vorbirea dlui Băsescu, gramatica este în suferință, am fost mustrat cu vehemență, inclusiv cu argumentul „nici dumneata nu te-ai descurca pe puntea unui vapor” . Ceea ce-i perfect adevărat. Nu m-aș descurca nu numai ca marinar, dar nici ca sculer-matrițer, merceolog principal, veterinar ori episcop: fiecare profesiune își are tainele ei, inclusiv specificitatea termenilor. Ceea ce nu înseamnă că și marinarul, și merceologul, și veterinarul, ar fi scutiți de obligația vorbirii corecte a limbii române. Una-i una, alta-i alta; mai departe scrie în carte…
Deși n-am nici însușirile, nici teancul de diplome care să-mi îngăduie auto-acordarea calității de „analist politic” (de altfel, această onorantă și bănoasă îndeletnicire nu-i îngăduită decât locuitorilor Capitalei, de unde ne vine lumina; ați văzut, la TV, vreun analist politic din Cluj, Brașov, Timișoara, Caracal, Dorohoi, Milișăuți?), mi s-a cerut părerea în diverse chestiuni, cum ar fi, de pildă, odiseea celor doi muncitori români arestați în Irak. Da, aș avea un punct de vedere aparte doar în ceea ce privește motivația arestării. Poate că nu s-a uitat enormul scandal Abu-Graib, soldat cu consistente pierderi de credibilitate și prestigiu ale USA, când americanii au fost nevoiți să-și bage la pușcărie propriii soldați, unii, voluntari în Irak! Și asta din pricina unor fotografii neautorizate, care, instantaneu, au făcut ocolul planetei prin Internet. Iată de ce atunci când zăresc, în perimetrul bazei, sclipirea unui blitz, darămite o cameră TV în funcțiune, americanii văd verde și li se zbârlește părul. Nu de spionaj militar (sau nu numai) se feresc, cât mai ales de scoaterea în public a cine știe ce viciu de comportament gen Abu-Graib.
În fine (pentru azi) încerc să răspund printr-un supliment de argumentare cititorului care, pe un ton corect și civilizat, îmi atrage atenția că, în rețeaua CFR, nu există numai cazuri de „umflare” a timpilor de mers, ci și de scurtare a acestora. Așa-i. Ici-colo, pot fi identificate și astfel de fericite situații. Tendința generală este, însă, cea opusă. Poate, din pricina spațiului rubricii, n-am oferit suficiente exemple, dar, pe total timpi de mers, regresul e cu totul și cu totul evident. Da, pe secția Roman-Buhăiești se circulă, în 2007, cu zece minute mai puțin decât în 1996. Da-i numai o floricică, nu și primăvară! Hai să vedem cazul trenurilor de lung parcurs. De pildă, acceleratul Iași-Timișoara acoperea parcursul Ilia-Lugoj (1996) în 92 de minute. Cu același tonaj și remorcat de aceeași locomotivă, trenul cu pricina face, acum, 120 de minute. Aproape o jumătate de oră în plus pe o distanță de 83 km.! Corespondentul nostru consideră că se cuvin luate în calcul și îmbătrânirea materialului rulant, a instalațiilor feroviare etc. S-ar putea. Numai că, la noi, toate îmbătrânesc și se rablagesc, iar în Europa civilizată, unde timpii de mers sunt oricum cu totul alții – și-s mereu îmbunătățiți – se întâmplă procesul invers. Întineresc traversele ? Nu de uzura șinelor e vorba în primul rând, ci despre uzura spiritului competitiv performant, năclăit în îmbrățișarea lui „merge și așa!”
Alte răspunsuri au fost trimise prin e-mail.