Mereu atipici

Iată-ne reveniți cu crampoanele pe pământ românesc, după ce visele de mărire europeană s-au cam transformat în coșmaruri. Tocmai de aceea, nici n-am să mă ocup astăzi de împiedicații de pe gazon, care s-au arătat exact la fel și în competiția internă, ci de reprezentanții noștri în alte sporturi, tenis și handbal, care ne-au adus oarece bucurie în ultimul week-end… dar o bucurie tipic românească, muncită, scremută, chinuită și care, până să se producă, pe mine cel puțin m-a îmbătrânit cât nici măcar fotbalul n-a reușit. M-am trezit, trei zile la rând, cu noaptea-n cap, pentru a-i vedea la lucru pe tenismenii de Cupa Davis. În amintirea celor trei finale de acum trei decenii și ceva contra americanilor, (dintre care cel puțin una s-a pierdut tot tipic românește, adică din cauza conflictului izbucnit între Țiriac și Năstase), mă gândeam că ai noștri vor zburda în fața unor japonezi mici, nervoși… și-atât! Când colo, ce văzurăm? Că Hănescu, sănătos sau convalescent, are mereu aceeași atitudine pe teren, ceva între legumă și mămăligă, pierzând lamentabil puncte ca și câștigate. În schimb, a reușit niște mingi de-a dreptul halucinante, ba a câștigat și cele două tie-break-uri, aș zice că împotriva oricărei logici, mai ales că avusese, înaintea celui de-al doilea, chiar și 2 match-ball-uri irosite. În ce-l privește pe Pavel, aici lucrurile par și mai anapoda: după ce în prima zi a câștigat greu (deci normal!) la cel de-al doilea jucător japonez, în ultima a trebuit să ia bătaie, tot la tie-break, în primele două seturi. Moment în care orice om normal zice să s-a terminat, fiindcă nu se poate ca un „moșneag” de 33 de ani să facă în 5 seturi ce nu a reușit în 3, în fața unuia cu fix 10 ani mai tânăr. Ei bine, cu o condiție: să fie orice altceva, numai român nu. Pavel, atipic și el ca sportiv, dar român 100%, abia atunci s-a pus pe jucat, luându-i lui Suzuki toate cele 3 seturi rămase fără să-i ofere vreun drept la replică! Ziceam ceva și de handbal. Ați văzut finala Oltchim-Zvezda? Dacă nu, n-ați văzut nimic. La pauză, conduceau ălealalte, parcă cu 14-11. imediat după, pe la 15-12, și-au amintit ale noastre că au nițică treabă. Și astfel, în vreo 20 de minute, au întors-o de la 12-15 la 22-15! Spuneți-mi dacă ați mai pomenit și pe la alții asemenea răsturnări? Și ce concluzie se poate trage decât că sportivii români, din orice sport, sunt și ei nițel răsturnați!