Merçi, Charlie!

Aproape orice intervenție de presă în chestiuni ce ating cât de cât islamismul se încearcă a fi tratată și catalogată la modul… leninist: „Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră!” Adică, din clipa în care ai pus mâna pe pix, n-ai decât două direcții de combătut, fie pro, fie contra, și geaba agiți steagul alb al neutralității: și unii, și ceilalți nu-și propun să te creadă. Terenu-i minat și mai bine ocolești zona, fiindcă inclusiv cercetările evident obiective sunt așezate sub semnul suspiciunii. Cum ar fi și tentativele de investigare pur demografică și complet apolitică a tendințelor și evoluțiilor din viitorul european.
Geert Wilders, președintele Partidului Libertății din Olanda, consideră că „s-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei”. Nu spunem nici că-i bine, nici că-i rău: dacă și pământul își schimbă polii magnetici, de ce să nu acceptăm eventualitatea schimbării unei culturi seculare cu alta, la fel de seculară? Fiecare este liber să propună propria-i interpretare; oricum, cifrele în sine consider că le putem evoca fără urmă de intenție discriminatorie. Nu sugerăm concluzii: doar așezăm în pagină câteva date și fapte care pot fi tratate și ca simplă invitație la discutarea mai amănunțită a temei, și ca avertisment privind necesitatea luării cu seriozitate în calcul a viitoarelor evoluții posibile. Cum se știe, populația musulmană are un ritm dublu de creștere față de practicanții altor religii. Acum 20 de ani, în lume erau 1,1 miliarde de musulmani (19,9% din totalul populației globului), în 2030 vor fi 26,4%. Centrul de cercetare Pew susține că, peste 20 de ani, fiecare al patrulea locuitor al globului terestru va fi musulman, iar în Israel, musulmanii vor reprezenta un sfert din populația țării.
Cea mai mare rată a natalității aparține islamiștilor și n-avem de ce s-o arătăm acuzator cu degetul; dimpotrivă, ostenita populație europeană poate fi învinuită de dezinteres egoist față de destinele propriei nații. Rata natalității a ajuns la cote jalnice: 1,6‰ în Anglia, 1,3‰ în Grecia, 1,2‰ în Italia, 1,1‰ în Spania. Potrivit demografilor și etnologilor, o cultură are șanse să dureze mai mult de 25 de ani doar dacă rata fertilității per familie trece de 2,11, declinul populației urmând să determine și declinul respectivei culturi. Acum, în Franța (unde Voltaire inventa termenul „islamism”…) 30% dintre copiii și tinerii până la 20 de ani sunt musulmani, iar în marile orașe Paris, Marseille, Nice procentajul trece de 40.
În ultimii ani, populația musulmană din Marea Britanie a sporit de 30 de ori: de la 82.000, la peste două milioane. În Țările de Jos, 50% dintre nou-născuți sunt musulmani și se crede că, în nici 15 ani, jumătate din populație va fi musulmană. 25% dintre belgieni (deocamdată) sunt musulmani. În 1970 erau în SUA 100.000 de musulmani – acum sunt peste 6 milioane (după alte surse, aproape 9). Iată și o declarație atribuită Guvernului german: „Declinul populației etnice germane nu poate fi oprit. Spirala regresiei nu poate fi inversată. Germania va fi un stat islamic în jurul anului 2050”.
În prezent, Europa numără 52 de milioane de musulmani și se așteaptă ca, după numai două decenii, cifra să ajungă la 104. Astfel – și aici am voit să ajungem – se validează supoziția lui Gadhafi: „Sunt semne că Allah va acorda Islamului în Europa o imensă victorie: fără săbii, fără puști, fără nici o bătălie. Noi nu avem nevoie de teroriști, noi nu avem nevoie de kamikaze.” Judecat din acest unghi de vedere, măcelul de la „Charlie Hebdo” apare ca o imensă prostie care a adus Islamului (păstrând, desigur, proporțiile) tot atât profit cât au înregistrat legionarii prin asasinarea lui Iorga. Marșul triumfal al Islamului în bătrânul continent va fi, de acum înainte, ceva mai poticnit, democrațiile europene se vor arăta mai precaute cu acordarea cetățeniei, cu acceptarea valurilor de imigranți, cu funcționarea unor instituții ce pot camufla activități paramilitare. Carnagiul de la Paris a deschis ochii Europei. Merçi, Charlie!