Mediocritate și unicitate

Încetineală.Încetineala, ezitarea cu care se mișcă, pășesc bătrânii, alcoolicii ori bolnavii în stare gravă îți sugerează un gând trist, nepotrivit și necuviincios: iată niște oameni…pe jumătate morți. Frică. O anumită frică, acea rezervă instinctivă pe care o trăim în prezența unui om beat, ori a unuia considerat ”sărit de pe fix” – fără ca aceștia să fie violenți ori măcar insistenți față de noi, fie și verbal – este exact opusul încrederii pe care ne-o oferă – prin educație și cutumă – oamenii așa-zis ”normali”, adică la fel de banali, prefăcuți, previzibili și falși ca și noi înșine. Stânga. Militanții apuseni de ”stânga” de azi – spunea Lenin – nu-s decât niște mic-burghezi ratați, învinși de adevărații capitaliști.
Impasibil.Un om impasibil și rigid…ca un paratrăsnet de biserică. Rugăciune. ”Și nu ne lăsa pe noi în ispită…”. Acest pasaj din rugăciunea esențială exprimă clar două eterne adevăruri: forța, puterea de atracție a păcatului, și slăbiciunea ființei umane în fața lui. Caritate. Caritatea, generozitatea adevărată, sunt surori bune cu eleganța, cu stilul: nu-s stridente, nu sar niciodată în evidență.
Muschetari.În celebrul roman – și în continuările lui – personajele folosesc doar săbii…și nicio muschetă! Alo…domnule Dumas! Mediocri. Oamenii mediocri nu pot imita decât alți oameni mediocri, care au reușit în societate. Din păcate, azi sunt din ce în ce mai multe exemple, ”modele”…Timp. Expresie stupidă: a-ți omorî timpul. Când timpul este cel care ne omoară…
Erotism (în artă și în viață). Talentul de a pune multă dulceață pe un coltuc de pâine uscată. Urmă. Urma albă a verighetei, pe degetul unei femei divorțate… 1925. Anul în care caii au dispărut din manualele moderne de istorie militară. Tătic. – Mamă, un bărbat și o femeie aleargă dezbrăcați pe câmp! – Lasă, fiule, nu te uita, cine știe, or fi niște sălbatici! Femeia o fi ea sălbatică, dar bărbatul e chiar tatăl nostru!
Vârste.Înțelegi că ai îmbătrânit atunci când cei pe care-i întâlneai la discotecă îi întâlnești azi la farmacie. Iubire. Iubirea este o prietenie incandescentă. De asta, câteodată, din ea nu rămâne decât cenușa, fertilizant pentru ură…Voluptate. ”Voluptatea cea mai adâncă și învăluitoare a creierului vine adesea de la femeia cea mai puțin intelectuală.” (Felix Aderca).
Respect.Să respectăm durerea care se ascunde. Succes. Succesul este o pantă ușor – dar continuu – descendentă. Schimbări. Totul e schimbător în viață, cu o singură excepție: dorul, nevoia noastră de…copilărie! Talent. Talentul este, de fapt, abilitatea de a-ți ascunde talentul, acolo și atunci când trebuie. Pomule, omule. Pomul își vede numai de fructul lui. Omul, de al altora.
Secundă.Soarta unei vieți o hotărăște secunda. Neputințe. Neputințele noastre nu sunt altceva decât rodul lipsei noastre de speranță și de voință.Jurământ (hazardat). Auzim deseori: ”Te voi iubi toată viața!”. Cei ce o spun, ignoră, în general, esența iubirii, ori a vieții…ori pe amândouă. Satisfacție. Meschina satisfacție pe care o resimte fiecare atunci când, citind în ziare despre catastrofe naturale, accidente, boli incurabile, crime (și alte tragedii și atrocități asemenea) nu își poate reprima bucuria secretă că acestea nu l-au afectat pe el…
Impostori.Mulți impostori – din politică, artă etc. – sunt atât de ”respectați”, încât ajung adesea să se considere…respectabili! Logică (?). De vreme ce numărul divorțurilor crește, dar, totodată și cel al recăsătoririlor reușite…se va ajunge ca nimeni să nu mai vrea să se căsătorească…prima dată! Dialog. Doar oamenii foarte simpli și onești și cei foarte subtili pot susține un dialog lung și adevărat…cu un copil! Fericire. ”Când iubești oamenii și îți iubești meseria, nu simți oboseala și ești fericit” spuse călăul.
Unică.Despre acel tip de femeie obișnuită, fără vreun dar, vreun farmec aparte. Știind că nu putea rivaliza, în frumusețe și succes, cu alte femei, făcea astfel încât ea să fie ”singura”: bucătăreasă într-o unitate militară, îngrijitoare într-un internat de băieți, asistentă medicală într-o expediție polară etc. Ea visează să-și încununeze cariera ca îngrijitoare într-o comunitate de preoți catolici. Acum mai bine de un secol și jumătate, i-ar fi însoțit pe cei care plecau să cucerească Far Westul…Antipatie. Adesea, antipatia nu este decât un reflex anticipat, de apărare: ea nu se datorează impresiei rele pe care ne-o provoacă altul, ci celei pe care ne temem că i-am provoca-o noi lui.
Alianță.Fiecare om trăiește într-un ”pact de alianță” cu el însuși, un partener adesea incomod, greu de suportat. Bolnavul incurabil, cel trădat în dragoste, impotentul, urâtul, respectă fiecare acest pact. Cel care se sinucide, îl rupe. Soție. – Ascultă, îi atrage atenția bărbatului, un amic. Soția ta te cheamă. – Nu, răspunde cel vizat! Vorbește prea blând, prea tandru: se adresează câinelui nostru. Imaginație. Iubirea este cea care stimulează imaginația. Care, la rândul ei, stimulează și întreține iubirea…Adevăr. ”Dăruiți un cal celui ce rostește Adevărul, pentru ca el să se poată salva prin fugă după ce o va face.” (Proverb armean).
Haine. După o anumită vârstă, hainele noastre se uzează mai puțin repede ca noi. Om. Omul este un animal care spune mereu: ”eu”! Automobiliști. Posesorii de mașini mari, luxoase, cu îngâmfarea lor grosolană, ne ajută să înțelegem, să ne imaginăm cum erau odinioară – atunci când calul era ”la putere” – cavalerii. Deloc ”cavaleri”, probabil…Transformare. Odată învingător, micuțul David se îngrașă, prosperă, se fudulește și devine, treptat…un Goliat!