Medie excelentă în semifinale, 4 goluri pe meci!

Ca să-i răspund cu o întrebare colegului de rubrică, eu de ce trebuie să scriu despre cea mai ternă semifinală din istorie, Argentina-Olanda? Am s-o fac și pe-asta, nu înainte de a lăsa neexplicată cealaltă semifinală, Golgota Braziliei. Fiindcă așa ceva nu se poate cuprinde cu mintea. Nu e diferența de valoare, chiar dacă ea există. Păi mulți dintre nemții ăștia, plus Robben, plus Ribery, deci în tricoul lui Bayern, n-au înțeles nici ei ce li se întâmpla la acel 0-4 încasat de la Real Madrid chiar la Munchen! Iar mulți dintre madrilenii ăia au încasat-o și ei tot la 4 goluri, în tricoul Spaniei. Și tot așa, din vreme în vreme, fiecare se află, cum ar spune peluzării, de partea greșită a jetului.
Apoi ne-a lovit semifinala cealaltă. Diminuarea riscurilor până nu mai era nimic de diminuat. La cum s-au prezentat cele două echipe, până și Pițurcă s-a simțit în tendințe. Idealul suprem al celor două echipe a fost să anihileze vedeta echipei adverse, creând astfel cadrul ideal de a ieși la rampă cine nu te aștepți. Așa cum Thuram a dat singurele sale două goluri la națională, tot într-o semifinală mondială. Dar nu, nimeni n-a ieșit din formație. Robben a avut o singură ocazie, la o atingere măiastră a lui Sneijder, însă meteahna care îl definește și care l-a împiedicat să-și atingă limitele s-a manifestat iar. Pentru că n-a șutat când s-a ivit raza verde, Robben a fost blocat de Mascherano, magistral și la alte intervenții. Dincolo, Messi a fost dublat sau triplat, aproape claustrofobic. Totuși, în 120 de minute a găsit trei pase pentru trei coechipieri, dar aceștia nu au răspuns cu execuții pe măsură. Cea mai clară a fost deschiderea pentru Aguero pe dreapta, poziție din care di Maria a înscris cu Elveția, poziționându-se pentru șutul cu stângul, din prima (dacă ar fi fost tenisman, s-ar fi spus că s-a mutat pentru forehand și a luat mingea din urcare!). Aguero, în schimb, a lăsat mingea să-i curgă spre dreptul, micșorându-și astfel unghiul, motiv pentru care a încercat o centrare, deturnată în corner. A mai fost acea minge săltată peste apărarea olandeză, finalizare modestă cu capul a lui Palacio. Iar apoi, după un sprint, a centrat înapoi, cu dreptul(!), pentru voleul semiratat al lui Maxi Rodriguez.
Închei prin a spune că mă găsesc într-o postură comodă la finală, pentru că am mizat pe Argentina sau pe orice echipă europeană. De-o fi una, de-o fi alta… cu cineva trebuie să țin. Aleg Messi.