Un mecanism imun la acțiunea câmpurilor magnetice, ce are aplicații potențiale în domeniul militar și medical, a fost conceput de cercetătorii europeni, al căror studiu a fost publicat joi în revista americană Science, informează AFP.
Această invenție constă în crearea de câmpuri magnetice statice, generate de un magnet permanent sau de o bobină traversată de un curent electric continuu. Aceste câmpuri electromagnetice sunt deja folosite în imagistica medicală în aparatele RMN (imagistică prin rezonanță magnetică) și în numeroase sisteme de securitate folosite în aeroporturi.
Aparatul pus la punct de cercetătorii europeni, coordonați de Alvaro Sanchez de la Universitatea Autonomă din Barcelona, este un cilindru format din două straturi concentrice: stratul interior, format dintr-un material supraconductor, respinge câmpurile magnetice, în timp ce stratul exterior, fabricat dintr-un material feromagnetic, le atrage.
Plasat într-un câmp magnetic, acest cilindru nu îl perturbă și nici nu generează efectul de „umbră” sau pe cel de „reflecție”. Astfel, un obiect plasat în interiorul cilindrului nu va fi detectat de radarele ce folosesc undele magnetice și va fi imun la acțiunea câmpului magnetic în care se găsește, explică Alvaro Sanchez, care nu se ferește să folosească termenul „invizibilitate”.
Întrucât aparatul este fabricat din materiale disponibile în comerț și funcționează în câmpuri magnetice relativ puternice, el ar putea fi fabricat și comercializat destul de ușor.
Sistemul ar putea să protejeze, de exemplu, o persoană care poartă un stimulator cardiac – dispozitiv sensibil la undele electromagnetice – atunci când efectuează o analiză RMN.
Aparatul ar putea să funcționeze și ca un scut magnetic în jurul unui submarin sau al altor echipamente sensibile la câmpurile electromagnetice.
Cercetările savanților europeni diferă de cele realizate în ultimii ani asupra metamaterialelor – materiale compozite artificiale -, concepute pentru a nu reflecta razele de lumină.
Lumina „curge” asupra acestor obiecte la fel cum apa curge peste pietre, făcându-le să devină în principiu invizibile. Până în prezent, însă, metamaterialele create au putut să genereze doar o invizibilitate parțială.
