Sâmbătă, 13 septembrie 2025, Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu” din Fălticeni s-a transformat într-un templu al culorii și al emoției prin vernisajul expoziției de pictură „Meandrele timpului”, semnată de profesorul și artistul plastic Dan Grigoraș, precum și lansarea albumului de artă cu același titlu. Evenimentul s-a desfășurat în cadrul celei de-a V-a ediții a proiectului cultural „Fălticeni – Mon Amour”, o manifestare organizată de Rotary Club Fălticeni, în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local, și a reunit artiști, critici, profesori și iubitori de frumos, confirmând încă o dată că orașul rămâne un spațiu al culturii vii.
Profesor de desen vreme de decenii, cu generații de elevi formați în spiritul sensibilității artistice, Dan Grigoraș mărturisește că abia după pensionare a găsit răgazul de a se dedica picturii cu toată forța interioară. Expoziția vernisată sâmbătă devine astfel o retrospectivă a unui traseu fragmentat de obligațiile cotidiene, dar în același timp o reconfirmare a fidelității față de artă: „Această expoziție nu ar fi avut loc fără prieteni, colegi, sponsori, cei de la Rotary Club Fălticeni și Primăria Municipiului. Mulțumesc din toată inima Rotary Club, doamnei Laura Pintilie, care m-a provocat să organizez această expoziție. După ani dedicați învățământului, abia acum, după pensionare, am reușit să mă ocup serios de pictură. Lucrările reflectă perioade diferite, amintiri, călătorii, ipostaze ale sufletului meu artistic”, a mărturisit artistul.
„O remărturisire a unui crez”
Vernisajul a fost însoțit de prezentarea atentă și pasionată a criticului Iulian Bucur, care a evidențiat simbolistica titlului și forța expresivă a lucrărilor , considerând expoziția ca pe o confesiune în imagini. „<Meandrele timpului> este un titlu paradoxal. Pentru orice artist, timpul începe cu prima lui lucrare. Expoziția lui Dan Grigoraș este o mărturisire a unui crez artistic, o reîntoarcere și o regăsire a sensului în culoare și formă”, a spus Iulian Bucur.
Expoziția, alcătuită din mai multe capitole tematice, invită publicul la o incursiune vizuală în „meandrele” unui parcurs personal și artistic marcat de căutări, experiment și maturizare. Criticul Iulian Bucur s-a oprit asupra capitolului „Licărul Universului”, un ansamblu de lucrări în care simbolurile și metaforele vizuale dau naștere unei meditații plastice: „Este un capitol complicat cu titluri interesante. Artiștii oferă uneori și titluri, alteori sunt aroganți și nu scriu nimic lângă lucrările lor. Dan Grigoraș este generos cu publicul fălticenean și oferă asemenea chei care sunt titlurile, așa că, încercați să descuiați acest labirint. Capitolul <Licărul Universului> este o intrare în labirint, este un loc în care abstracțiunea, abstractul, abstragerea devin simbol. Un artist se joacă cu realitatea, se joacă cu realul, se joacă cu rapelul la realitate, dar mereu va trebui să arunce peste bord tot ce nu mai este necesar de reprezentat în opera sa. Încet, încet, realitatea începe să-și păstreze doar simbolurile.
Luați și acest album și îl răsfoiți. Albumul este o unealtă foarte dragă și uneori artiștii au mai mare grijă de albumul lor decât de expoziția în sine. Un album este un fel de carte de navigație precum caietele navigatorilor cu povești și mici desene cum arată țărmurile, astfel încât să știe când au ajuns în paradisul Americii de Sud. Așa este și acest album! Deschideți-l și încercați să vedeți cum descrierea țărmurilor seamănă cu continentul acesta de frumusețe care este expoziția <Meandrele timpului>”, a fost îndemnul criticului de artă Iulian Bucur.
„Un act de curaj și o sumedenie de povești”
Prof. dr. Camelia Sadovei, președinta Filialei Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici din România, a subliniat dimensiunea spirituală a demersului artistic: „Dan Grigoraș face un act de curaj, reluând o meserie de credință dincolo de profesorat. Profesoratul presupune concentrarea pe o anumită direcție, pe un anumit tronson de gândire și logică. Copiii, tinerii trebuie educați într-un anumit fel. Gândirea artistică a spiritelor mai ample e dincolo de acest nivel. Ceea ce ne prezintă astăzi pe simeze aduce o sumedenie de stiluri și povești, pe care Dan Grigoraș le-a cercetat, le-a încercat și a ajuns la o formă cât se poate de spirituală. Lucrările sale se adresează unui public mult mai special, mai avizat, dar sunt accesibile tuturor prin forța mesajului. Este o taină pe care o putem întâlni foarte rar și pe simeze și, aș îndrăzni să spun, în locurile sfinte. Aici este partea cea mai importantă a operei de artă, aceea de a comunica de dincolo de materie, este încastrarea aceasta spirituală pe care noi o putem percepe și o putem înțelege. Este o taină pe care o putem întâlni uneori doar în locuri sacre”.
Recunoștința comunității
În calitate de președintă a Rotary Club Fălticeni, prof. Laura Pintilie a mulțumit profesorului Dan Grigoraș pentru că a acceptat această provocare, fiind o onoare să se continue tradiția de a promova cultura și artele plastice prin pictori locali valoroși precum Gabrel Baban, Mihail Gavril, Suzana Fântânaru, Doru Axinte, a căror expoziții și lansări de albume au avut loc în edițiile anterioare. Laura Pintilie a scos în evidență și cât de important este să trecem prin viață, dar mai ales cât de importante sunt urmele pe care rămân: „Domnul profesor ne-a demonstrat că urmele pe care le-a lăsat vor dăinui în timp. Pentru aceasta vă mulțumim în numele rotaryenilor și nu în ultimul rând în numele miilor de copii pe care i-ați format în cariera dumneavoastră”.
Un gând aparte a fost adresat și soției artistului, profesoara Magda Grigoraș, considerată „muza” discretă, dar esențială, a întregului parcurs creativ.
Atmosfera evenimentului a fost completată de recitalul Royal Cvartet, care a purtat publicul prin armoniile muzicii clasice, într-un univers sonor la fel de sensibil și profund ca cel al picturii.
„Meandrele timpului” – un titlu devenit metaforă
Expoziția și albumul profesorului Dan Grigoraș nu sunt doar un exercițiu plastic, o retrospectivă artistică, ci o invitație la introspecție și la reflecție. „Meandrele timpului” înseamnă fragmente de viață, un traseu personal și profesional plin de încercări, dar și de revelații, transfigurate în culoare, simboluri ale unei maturități artistice și emoționale.
Pentru Fălticeni, evenimentul de sâmbătă confirmă forța comunității de a-și celebra artiștii și de a-și păstra vie identitatea. În fața tablourilor, privitorul devine pelerin prin labirinturile memoriei, descoperind nu doar universul unui artist, ci și propria sensibilitate. Așa cum au remarcat cei doi critici, lucrările nu cer explicații savante, ci disponibilitatea de a fi trăite.
„Meandrele timpului” rămâne, astfel, mai mult decât un titlu: o metaforă a trecerii, a revenirii și a frumuseții împărtășite.
