Viața ne poate oferi situații care de care mai surprinzătoare, ne poartă pe suișuri și coborâșuri ca-ntr-un carusel, cu fericiri de neimaginat și tragedii de nesuportat. De la mărire la decădere e o cale dacă nu scurtă, adeseori abruptă. Cu cât cazi de mai sus, cu atât doare mai tare. Asta doar dacă ești sus cu adevărat. Căci sus pe scara evoluției nu înseamnă nici bani, nici funcții, ci demnitate, onoare și puterea de a face bine în jur. La prima vedere diferența dintre un judecător și un infractor este ca de la cer la pământ. Teoretic, sunt două contraste ce ne definesc societatea mult încercată, susul și josul, măritul și decăzutul. Practic, sunt reprezentanții a două categorii ce conlucrează, una fără alta nu-și au rostul. De fapt, o simbioză care, pe teren mlăștinos, naște monștri. DEX-ul definește simbioza ca pe o formă de conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme. Cu alte cuvinte, cam ceea ce a făcut fosta judecătoare Geanina Terceanu, condamnată la 5 ani și 6 luni de închisoare pentru luare de mită în dosarul Transferurilor. Curat transfer au provocat cei aproape 200.000 de euro primiți mită, potrivit dosarului; transfer de pe poziția de onorabil magistrat la cea de condamnat. Dar suma nu e cea mai spectaculoasă parte a acestui dosar. Din totalul banilor, o strălucire aparte o au cei 10.000 de euro plasați de Cristi Borcea în geanta doamnei Geanina. Explicația pe care fosta judecătoare o dă vizavi de miile cu pricina este demnă de celebritatea de can-can dobândită de-a lungul vremii de fostul finanțator al clubului Dinamo. Geanina Terceanu recunoaște că s-a întâlnit cu Cristi Borcea într-un cadru amical, dar spune că a văzut abia acasă banii pe care îi primise și nu i-a restituit pentru că n-a vrut să reia legătura cu Borcea. Cireașa de pe tort este însă explicația doamnei Geanina: a crezut că banii i-au fost puși în geantă pentru că… „ne-am plăcut reciproc”. Abia aici e credibilă judecătoarea noastră, pentru că termenii „plăcere reciprocă” și „Cristi Borcea” merg perfect în aceeași propoziție. Acuma înțeleg de fapt că pe doamna judecătoare n-o doare nimic, pentru că doamna judecătoare n-a căzut de sus. Cine n-a primit vreodată 10.000 de euro, așa, din simpatie, mâna sus! Săracilor și antipaticilor care suntem!