Avansând prin bifurcații și rupturi, gândirea lui Foucault își reînnoiește fără încetare metodele (arheologie, genealogie) și conceptele (episteme, dispozitive, problematizări).
Sub această linie întreruptă se poate citi unitatea, nu a unui sistem, ci a unei preocupări: articularea dintre analiza „pozitivă” a normelor istorice și reperarea crizelor acestora; despărțirea de orice referință a subiectului constituant, dar și reinstalarea unui interstițiu al „sinelui”, în care devine posibilă o altfel de gândire.
Această carte propune studiul a două momente precise ale operei: descrierea, în „Istoria nebuniei”, a nașterii ospiciului; examenul „subiectivării” la vechii greci, în „Practicarea plăcerilor”.
Este vizibilă intervenirea unei noi figuri a criticii: critica fără aplomb care, în loc să apeleze la rațiune și principii, permite falii singulare, deschise în jocul cunoașterii și al puterii. Prin această poziție expusă și precară, din care fiecare carte își extrage puterea proprie de intervenție, „morala disconfortului”, gândirea lui Foucault este și o politică a incertitudinii.
Doctor în filosofie, Mathieu Potte-Boneville este profesor la Liceul „Jean Jaurès” (Montreuil-sous-Bois) și membru al colectivului de redacție al revistei „Vacarme”.
Sursa: www.ideeaeuropeana.ro
