Fără a-l simpatiza din cale afară pe Reghecampf, ba chiar dimpotrivă, trebuie să spun apăsat că felul în care joacă acum Steaua i se datorează total. Prea repede se uită prestațiile din vremea lui Cârțu sau a lui Stoichiță. Pe atunci chiar că Steaua presta antifotbal și nu numai că nici nu visa la optimi europene, dar o lua pe coajă în campionat de la te miri cine. Ilie Stan n-a venit cu cine știe ce tactică măreață, dar măcar nu a mai ținut jucătorii cu fundul în poartă. Pentru ca acum, cu Reghe, Steaua să nu mai aibă adversar prin preajmă, iar prin Europa să le bată pe Ajax și pe Chelsea. Când am auzit reproșuri de la strategii neamului cum că trebuia să joace antifotbal în repriza a doua pentru a se califica, am simțit o revoltă care nu era deloc de catifea. Să nu uităm că golul lui Chiricheș n-a fost rodul antifotbalului, ci al efortului de a te duce peste adversar, de a-l înghesui în propriul careu, de a presa atât de vehement încât să obții trei cornere într-un singur minut!
Nici Reghecampf n-a fost tocmai cușer când a reproșat unui jucător că la primul gol n-a ținut stângul lui Mata. Asta-i tot, așa simplu e?! Atât trebuia să se știe, că Mata are stângul (și că n-are cratimă, ca să nu se interpreteze ca înjurătură sms-urile de genul „am io grija de mata!”). Mă întreb de ce proștii ăia din Spania îi permit lui Messi să dea gol „enșpe” etape la rând? Ei nu știu că trebuie să-i țină stângul?! Și Râpă, săracul, a picat la mijloc pentru că a provocat lovitura liberă din care avea să marcheze Terry. Nu-l avea adversar direct decât pe Eden Hazard… Dacă nu-l faulta și apuca belgianul să centreze, exact asta i s-ar fi reproșat, că nu l-a faultat! Iar lovitura de cap a lui Terry a avut și doza ei de noroc, ieșind poate mai bine ca la antrenament. Sigur că fotbalul nu-i matematică, să aduni cât scrie în contracte și să câștige ăia care au mai mult, uneori fotbalul mai aduce și cu șeptica, asul sau decarul sunt tăiați de șeptar. La final a semănat chiar cu Păcălici, când pușcăriabilul de pe banca Stelei s-a ridicat și s-a dus, înaintea antrenorului său, să dea mâna cu antrenorul advers. Gurile rele spun că i-a propus lui Benitez un schimb de tricouri și că s-ar fi ales cu unul ca al lui Torres, „no face, no name, no number”! Ei, lasă că de număr s-ar putea să facă rost…
