Mi se pare inumană măsura ca anumite meciuri de fotbal să se joace fără spectatori, pe motiv că, vezi Doamne, comportamentul din tribună a greșit cu ceva și trebuie pedepsit. Este inumană măsura, putând fi comparată, din anumite puncte de vedere, cu un genocid de categorie inferioară. Și nu pentru că, prin această interdicție, cetățenii ratează un spectacol. Care spectacol? Cine vrea spectacol, să meargă la operă sau la teatru, să se ghiftuiască până la congestie cu „Lacul lebedelor” și cu piesele lui Caragiale. Să nu umblăm cu amăgeli: omul nu-și mișcă fizicul până la stadion ca să se răsfețe artistic.
Românul merge la fotbal exclusiv pentru a-și răcori mansarda sprijinită pe gât. La stadion, pe un teren ca o pășune, jucători vioi pasc mingea, uneori îl pasc și pe arbitru, antrenorii le țin isonul de pe margine… Iar spectatorul îi înjură pe toți. Îi înjură de le merg fulgii, de la stânga la dreapta și-apoi pe toți grămadă; îi înjură aleatoriu și-n ordinea numerelor de pe tricou… Le zice de-alea groase de mamă, de tată, de cele sfinte. Adaugă unele și de indexarea salarială, de tranziție, de șomaj, de monarhie și de republică…
Jucătorii – în fond, e dreptul lor – o mai fac uneori pe supărații, dar le trece repede, fiindcă, în definitiv, de asta au fost creați. Pe stadion, publicul se răcorește, beneficiind de o terapie în grup cu o eficiență neegalată de vreo clinică psihiatrică. De aia sunt stadioanele pline; de aia, când meciurile se dispută fără public, omului de rând i se confiscă și unul din ultimele paradisuri care i-au mai rămas.
Dacă altundeva ocărăști o mâță de pripas, organizațiile de protecție a animalelor te înșfacă de guler și te ciomăgesc. Dacă altundeva sudui un mucos care tocmai ți-a manglit leafa din buzunar, asociațiile de îngrijire a minorilor îți și comandă unguent sexual, pentru a fi violat cumsecade de viitorii tăi colegii de celulă. Dacă spurci o chelneriță care te umflă la nota de plată, grupările feministe ți-au și zgâriat jugulara, cu unghiile lor văruite cu ojă. Locul stadionului nu-l poate lua niciun alt lăcaș de cultură.
