Observam acum câteva săptămâni că Antonescu și Geoană nu beneficiază de un sprijin consistent din partea partidelor lor. Mai mult, cei doi, pe care, în ceea ce mă privește, i-aș dori în finală, nu numai că nu sunt ajutați de partide, ci umblă cu pietroiul propriilor formațiuni de gât.
Ceva s-a petrecut între timp. La liberali mai anemic, Crin Antonescu fiind în general lăsat să se descurce singur cu electoratul, beneficiind doar de talentul lui oratoric și de imunitatea la atacurile murdare, fiindcă adversarii n-au găsit la el bube morale, învârteli, averi „nerușinate”, fiindcă tot e la modă cuvântul.
La social democrați, împărțiți în tabere, sceptici în privința puterii lui Geoană de a ajunge în finală și de a-l bate pe Băsescu, s-a petrecut însă o dezmorțire. A strigat Bunicuța adunarea? Au avut toți revelația că Geoană e un competitor serios? Oricum mastodontul PSD, greoi la început, scârțâind din osii și încheieturi, strănutând și ignind, s-a pus în mișcare și accelerează din ce în ce mai puternic în favoarea candidatului Geoană. Chiar și sondajele vizibil trucate în care Geoană e urcat peste Băsescu, iar Crin Antonescu e coborât sub cota propriului partid, indică o strategie de influențare a electoratului în general și a propriului electorat, bântuit de scepticisme, în special.
Dacă Antonescu este mai bun ca discurs și putere de convingere, Geoană este mai bun prin mașinăria de partid vastă, cu perfidiile ei exersate, cu experiențe electorale care i-au adus pumni, dar și victorii. Oricum, cei doi se bat acum pe bune.
Atenție, însă. Nici unul nu atacă partidul celuilalt, de care va avea nevoie în varianta ajungerii în finală cu Băsescu și în cea, nu atât de îndepărtată, a constituirii unei formule de guvernare. Aici sunt indicii că PSD și PNL, nu neapărat prin vârfurile partidelor, ci prin etajele adjuncte, au bătut palma. De aici încercările disperate ale emisarilor PD-L de a smulge hălci cât mai consistente din cele două partide și de a cânta, chiar prin vocea răgușită a lui Băsescu, serenade îmbietoare, liberalilor. Violată și vândută sclavă ani la rând de matroz, cadâna nu se lasă prăjită din nou. Nici PSD, fript și el de marinar, nu mai pare dispus (cu toate că aici taberele și fracțiunile au încă un cuvânt greu de zis) la un concubinaj cu fostul logodnic din junețea politică a FSN-ului. Un amorez mincinos, recidivist al trădărilor cheltuiește mai mulți bani și elocință pentru a fi crezut din nou și pentru a obține fructul dorit.
Nimeni sau aproape nimeni, până la turul doi al prezidențialelor, nu cuvântează despre partidele mai mici sau chiar mici. De fapt, nu despre ele, ci despre candidații avansați în cursa electorală. Am uitat oare că la alegerile prezidențiale precedente, domnul Băsescu a fost săltat și decretat câștigător la mustață prin sprijinul sperat/nesperat al PRM? Cine joacă azi rolul PRM-ului? Poate chiar PRM-ul însuși, trezit și el din iluzia Băsescu, fiindcă e greu de presupus că membrii sau simpațizanții acestui partid vor mai juca o dată cartea aceluiași jucător. Structura sufletească și mentală a alegătorului peremist e, cred, mai aproape de Geoană decăt de Antonescu, dar poți să știi? Contează cele zece sau șase procente ale lui Vadim? O-ho! Contează chiar și mai năpăstuitul în sondaje Becali, candidat fără nici o șansă, dar având și el trena lui de susținători. Unde se vor duce ei? La Băsescu? Greu de presupus că machidonul a uitat înfiorarea cătușelor pe mâini, săltat în pijama de acasă în zori, nu pentru niscaiva matrapazlâcuri cu terenuri, ci pentru că i s-a furat limuzina și și-a permis să-i captureze singur pe hoți. Oricât de dedat la negustorii ar fi, Jiji nu votează Băsescu. Și atunci unde merg voturile lui?
O piesă pe care am ocolit-o, lăsând-o mai la urmă, este Sorin Oprescu. Doctorul a primit sprijinul pe față, de simpatie, al lui Crin Antonescu. Sprijinul dezinteresat al unui liberal când au avut loc alegerile pentru primăria Capitalei. Le va întoarce chirurgul, care nu este în relații tocmai cordiale cu morala amicului său? Deocamdată a zis că 80 la sută din voturile sale se vor duce, cu voia sau fără voia sa, la Băsescu. Să fie aceasta prima mare trădare din campania actuală a prezidențialelor? Oricum, totul se joacă. E posibil orice. E posibil chiar ca Traian Băsescu, mânat de efortul portocaliu al tuturor structurilor de conducere ale statului, de la guvern și până la administrațiile de uliță și potecă, să nu se califice în turul doi.
