„Mașinării ca mine”

„Mașinării ca mine”
Autor: Ian McEwan
Traducător: Dan Croitoru
Apariție: 2019
Nr. pagini: 320
Editura: Polirom
Tema principală a poveștii lui se leagă de frica noastră de inteligența artificiala și dezbate câteva idei controversate și foarte interesante despre inteligența roboților, care nu este similară inteligenței umane.
Descriere
Acțiunea romanului “Mașinării ca mine”, se desfășoară într-o Londră alternativă din anii 1980. Marea Britanie a pierdut Războiul din Insulele Falkland, Margaret Thatcher se luptă cu Tony Benn pentru putere, iar Alan Turing a făcut o descoperire crucială în domeniul inteligenței artificiale. Într-o lume nu tocmai ca a noastră, Charlie, un tânăr care se lasă dus de valurile vieții, se îndrăgostește de Miranda, o fată eminentă, dar care ascunde un secret teribil. Când Charlie primește o moștenire, îl achiziționează pe Adam, una dintre primele „ființe artificiale” recent apărute pe piață, și, împreună cu Miranda, îi configurează personalitatea. În scurtă vreme, cei trei se văd confruntați cu o dilemă morală profundă. Subversiv și extrem de captivant, noul roman al lui Ian McEwan pune întrebări fundamentale: faptele noastre sau viețile interioare ne fac umani? Poate o mașinărie să înțeleagă sufletul omenesc?
Ce spun criticii
„O carte fascinantă, memorabil de stranie, o lectură deopotrivă plăcută și profund neliniștitoare.” (The Guardian)
„Ideile pe care le explorează Ian McEwan sunt mai importante acum ca niciodată.” (Daily Express)
„Mașinării ca mine analizează moralitatea ambiguă a inteligenței artificiale. Un domeniu nou și captivant pentru Ian McEwan, un scriitor britanic care se dovedește strălucit la fiecare carte.” (Harper’s Bazaar)
„Cel mai incisiv cronicar al epocii noastre.” (GQ)
Frânturi din “Mașinării ca mine”
“La începutul anilor 1970, comunicarea digitală încetase să mai fie o înlesnire, devenind o corvoadă zilnică. În mod similar, trenurile de mare viteză care circulau cu 400 de kilometri pe oră erau acum aglomerate și murdare. Softul de recunoaștere vocală, un miracol al anilor 1950, se transformase de mult într-o povară, populații întregi sacrificându-și acum ore întregi în fiecare zi pentru lungi solilocvii. Interfața minte-mașină, fructul exotic al optimismului anilor 1960, nu mai trezea nici interesul unui copil.”