Masacru!

Conform sugestiei din titlul rubricii, am văzut, n-am crezut și… m-am crucit! Joi seara, un post Tv ne-a arătat clar, limpede și convingător cum se distrug ceas de ceas pădurile României: la Bilbor, echipa de televiziune a filmat în pace și onor, ba chiar a și intervievat „la locul de muncă” infractorii ce jefuiau tacticos, ziua mare, pădurea, tăind cu drujbele, cărând cu tractorul, fără fereală, fără teamă, fiindcă masacrarea codrului a intrat în obișnuitul cotidian. Și nimeni „nu vede”, nimeni nu vrea să audă! Salariații din Bilbor ai Ministerului de interne se pregăteau să plece la târg cu mașina degeaba inscripționată „Poliția rurală” și nu păreau nici surprinși, nici interesați că sub nasul lor se doboară molizii ca-n vremea „Sovrom”-urilor. Atunci, căderea arborilor era acompaniată propagandistic de șlagăre tâmpe gen „bat cu securile / cântă pădurile” ; acum, o nefirească liniște adâncă însoțește și protejează marele jaf național.
Numai în comuna Bilbor sunt înscrise la Primărie peste 100 de gatere (până și popa și-a instalat gater lângă biserică…) care, nu-i așa, trebuiesc cotidian hrănite, că de asta plătesc gateriștii bir la stat. Socotiți: dacă într-un singur sat de munte taie din greu o sută de gatere, câți arbori s-or fi doborând zilnic, ilegal, în România anului 2008? Și în ce grad (și hal!) este astfel afectată viața fiecăruia, câtă vreme numărul mașinilor crește în progresie geometrică, iar un singur hectar de pădure fixează anual între 6 și 10 tone de dioxid de carbon, eliberând 12 – 20 tone de oxigen!
Conform condițiilor ce le are, România ar trebui să fie în proporție de 45% împădurită. Iată că s-a ajuns la mai puțin de 26% (luându-se în calcul și suprafețele nou plantate, care vor fi pădure la vreme urmașilor urmașilor noștri…), mai puțin decât Bulgaria (34%), Slovacia (38%), Austria (47%). Suntem – atenție!! – singura țară din Europa în care suprafața împădurită a scăzut în loc să crească! Ca să nu mai vorbim despre faptul că se taie „ras”, chelindu-se munte după munte, inclusiv în rezervații! Din 2004 și până astăzi, au fost defrișate numai în Parcul Național Piatra Craiului 250 ha! Nu degeaba în jur puiesc și-nfloresc ditamai firmele de exploatare a lemnului: numai în Rucăr și-n Dâmbovicioara funcționează peste 80!
Hoție, deci, la drumul mare! Românul fiind isteț când e vorba de matrapazlâcuri, a inventat imediat căile prin care hoțomănia se ascunde sub paravanul legalității… închipuite. Cel mai simplu este să aduci zece transporturi cu aceeași factură. Mai complicată, dar și mai sigură, este apelarea la „copilot”: alături de șoferul camionului cu bușteni sau cherestea se află întotdeauna un însoțitor a cărui sarcină este, în cazul unui control neașteptat (a se face deosebirea de controalele… așteptate) completează repede, cu pixul, data zilei pe factura din timp pregătită. Așa se face că, în acte, lemnul extras figurează în cantități rezonabile, iar în realitate, peste crestele și coastele munților bate slobod vântul deșertului mioritic. Fenomenul – și aici vrem să ajungem – a explodat odată cu retrocedarea pădurilor. Teoretic, legislația ocrotește și pădurile retrocedate, numai că, practic, mulți dintre noii proprietari s-au repezit să taie și să vândă tot – evident, cu concursul în orb… interesat al Primăriilor, silvicultorilor, Poliției, Gărzii de mediu. Ca-n țara lui Papură Vodă!
Și dacă până acum a fost ce a fost, mă-ntreb ce va fi când vor intra pe rol marile retrocedări. Când bucureșteanul Vlad Oprean își va lua deplin în posesie cele 3000 de ha. moștenite la Cornul Luncii, Râșca și Baia (inclusiv sediul ocolului Fălticeni!), când vor fi înapoiate 1000 de ha. gălățeanului Zamfirescu și 1360 bucureștenilor Teodosiu și Slăvescu, când moștenitoarea boierului Popp va începe să taie cele 4600 ha. din pădurile sucevene, când regele Mihai și prințul Paul „de România” vor intra în posesia celor 30.000 de ha. moștenite de la marele om de onoare care a fost Carol al II-lea, când… când… dar lista e prea lungă și munții s-au împuținat de tot.
Ultimii zece ani vor rămâne, în istoria noastră, ca perioada marelui jaf național, când codrul „frate cu românul” a fost masacrat cu sârg, nesimțire și nerușinare. Oare chiar nu se poate face nimic? Barem să salvăm cât a mai rămas…