În legătură cu desfătările lumii acesteia, nu numai că sunt trecătoare și curgătoare, ci ne pricinuiesc și multe alte necazuri, în frecușul cu vâltoarea lor se tocește și puterea trupului și se slăbește și bărbăția sufletului. Și nu obișnuiesc revărsările râurilor să sfarme și să mănânce așa de mult din maluri și să le niveleze, cum surpă desfătarea și comoditățile cu atâta ușurință și pe ascuns toate eforturile noastre de a ne menține sănătatea.
Dacă vei merge la vreun spital și vei întreba, o să afli că mai toate pricinile bolilor din aceste desfătări ale lumii se trag. Pe când o masă simplă și ușoară este maica sănătății. Pentru aceea și asistenții doctorilor așa o numesc, spunând faptului de a nu te sătura, sănătate. Nesăturarea de hrană este sănătate. Iar a mânca numai cât este de trebuință o numesc maica sănătății. Iar dacă mâncatul, cât e de trebuință, este sănătate, e clar că îmbuibarea-i maica bolii și a slăbiciunilor și naște [în noi] patimi care întrec chiar și meșteșugul doftoricesc. Fiindcă și umflările de picioare, și durerile de cap, și slăbirea vederii, și durerile de mâini, și tremurăturile, și slăbiciunile ori leșinurile, și gălbenarea, și frigurile îndelungate, și fierbințelile, într-un cuvânt, toate celelalte nenumărate – că nu este timp a le înșirui pe toate – nu se ivesc din viețuirea cumpătată și înțeleaptă, ci din plăcerea gâtlejului și lăcomia pântecelui.
Iar dacă vrei să vezi că și bolile sufletului se nasc de aici, îți vei da seama că lăcomiile, dezmierdările, tristețea, moliciunea, desfrâul și toată neștiința aici își au începutul.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cateheze maritale. Omilii la căsătorie, traducere din limba greacă veche de Preot Marcel Hancheș, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2004)