În Moldova și Bucovina grîul avea mare însemnătate pentru că preînchipuia Cina cea de Taină, amintindu-și de cealaltă sărbătoare, Paștele, cînd Hristos s-a așezat la masă împreună cu apostolii, fără a fi cunoscut de către evrei. Se zicea că acela care va binecuvînta masa și va gusta din grîu va trebui prins, căci acela este cel care se crede Dumnezeu. Apoi și bucatele din ajun sînt de 12 feluri, după numărul apostolilor. Oamenii se așezau la masă, dar mai întîi luau din grîu pentru a gusta, iar în unele locuri se arunca grîul în podea ca să se prindă roii. De asemenea, coliva ce se ducea la biserică în ziua de Crăciun se făcea din grîu, dar se mai puteau adăuga miere, nuci pisate sau mac.
De ajun, în Bucovina s-a luat un obicei catolic, anume să se mănînce pește, însă aceasta nu este o regulă valabilă și în Moldova, tocmai pentru că ajunul este totuși o zi de post, și nu una oarecare, ceea ce înseamnă că mîncarea trebuie să fie de post. Se pregătește borș cu bob și cu burechiță, adică niște bucățele pătrate de aluat, se fac și mîncăruri de hribi, găluște, vărzări, turte și perje, și e bine să nu mănînci tot, ci să lași în farfurie măcar cît o lingură, căci e păcat să mănînci tot. În jurul Cernăuțiului se obișnuia ca sub fața de masă să se pună fîn pentru că Nașterea Domnului avusese loc în iesle. În alte sate, sub fața de masă se punea coasa pentru sănătatea familiei, sub picioare se punea toporul ca să fie tari ca fierul, iar sub masă cofa pentru bunul mers al vitelor.
Se spune că dacă în ajun nu împrumuți nimic din casă, atunci nimeni nu se va lăcomi la averea pe care o ai, iar dacă furi în seara zilei de Crăciun și nu te prinde nimeni înseamnă că tot anul poți fura liniștit pentru că nu vei fi prins.
Obiceiul în jurul Cernăuțiului este ca la masa de ajun să fie în casă toți cei din familie. Cei care sînt departe de familie, ori care îi au pe-ai lor departe cu diverse pricini, plîng pentru că sărbătorile nu i-au prins acasă. În ziua de ajun se dă de pomană pentru morți. (preluat din revista „Albina”)
