„Mărturisitorii” și „Măturătorii de zâmbete”

La Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” a avut loc, cu două zile în urmă, lansarea a două volume semnate de scriitorul și publicistul Ion Drăgușanul. Invitația de participare la momentul lansării, „o provocare la adresa prietenilor autorului”, cum a spus directorul bibliotecii, prof. Gabriel Cărăbuș, a reunit în sala înnobilată de lucrările artistei plastice Elena Greculesi un mare număr dintre cei care prețuiesc scriitura celui care și-a făurit un crez din restituirea memoriei culturale a Bucovinei, memorie pe care o compară cu „o ladă de zestre uriașă, în care odoarele zac prăfuite așteptând să fie scoase la iveală”. Cele două cărți, „Mărturisitorii. O istorie a scrisului bucovinean” și „Măturătorii de zâmbete”, un volum impunător de peste 800 de pagini și o mignonă cărțulie de buzunar, dezvăluie două fațete deosebite ale activității sale de scriitor, cea de „arheolog” cultural, de cercetător, adunător și păstrător de memorie, și cea (aparent) mai relaxată de ticluitor de povestiri satirice și de epigrame, două fațete cu care Ion Drăgușanul ne întâmpină permanent, întrucât orice dialog cu el stă sub semnul dual al seriozității dublate de glumă. O istorie a scrisului bucovinean (ale cărei coperți au fost ilustrate cu grafica lui Radu Bercea) în care, a „încercat să adune cam tot ceea ce este valoros în literatura din Bucovina” (de la Teodor Racoce și Vasile Țintilă, la „cronicarul duios al Bucovinei” – cum l-a numit Dumitru Teodorescu pe Emanuil Grigorovitza – și de la Vasile Gherasim și George Voevidca, „cei dintâi poeți bucovineni apăruți după Unire”, la atât de timpuriu dispăruții Mihai Horodnic și Ion Roșca, până la, din păcate, uitatul printre noi la sfârșitul anilor ’90 Teofil Lianu, la trăitorii poeți Vasile Pânzariu și Dumitru Oniga), o întreprindere curajoasă de care n-a îndrăznit nimeni să se apuce vreme de 90 de ani (de la 1918 încoace, de când Bucovina a întregit România Mare, și cu atât mai puțin după detrunchierea de trupul țării) și o cărțulie satirică închinată memoriei lui George Gavrileanu, căruia-i reproduce pe copertă arlechinul „măturător de zâmbete”, care a fost până mai an simbolul festivalului de umor humorean. Un prilej pentru a-l asculta pe Ion Drăgușanul vorbind despre moștenirea spirituală a Bucovinei, dar trecând și în registrul satiric prin recitarea câtorva epigrame, un prilej totodată pentru a afla că nu s-a oprit din scris și că are în lucru o „Antologie a poeziei bucovinene”.