„Prima dată am căzut cu furt. Stai așa oleacă, nu-i bun. Furi două găini și stai la pușcărie patru ani”. Așa că s-a reprofilat. Dacă tot e să fie infractor, măcar să fie unul cu cap, își începe povestea rădăuțeanul Ovidiu Rusu (34 de ani), tânărul care a reușit să facă o avere impresionantă dintr-o celulă a Penitenciarului Botoșani.
„Fiind într-o celulă de patru metri pe patru metri, imaginează-ți ce ai putea face?! Mai ales că prinzi un telefon mobil”, continuă deținutul Ovidiu Rusu. Are doar patru clase și provine dintr-o familie cu 14 copii și totuși a ținut prima pagină a ziarelor după ce, în urmă cu mai mulți ani, a fost trimis în judecată de procurorii DNA Suceava, fiind acuzat că, din celula în care era închis, a prostit zeci de persoane cu sume amețitoare, contactându-i telefonic pe păgubiți și păcălindu-i că este magistrat și le poate rezolva problemele pe care le aveau respectivii la instanțele de judecată.
A câștigat din spatele zidurilor penitenciarului, susțineau procurorii DNA, peste 100.000 de euro. Și-a păcălit victimele că prin influența pe care o are le scoate rudele de la pușcărie, le scapă de cătușe sau le rezolvă favorabil dosare aflate pe rolul instanțelor.
Totul, cu ajutorul unui telefon mobil și a unor ștampile falsificate pe care le aplica pe documentele chipurile oficiale, cu antetul unității de Parchet sau a instanței la care susținea că lucrează ca magistrat, documente pe care le trimitea victimelor, pentru a le convinge că într-adevăr stau de vorbă cu un ditamai procurorul sau judecătorul.
Anchetatorii nu au reușit să recupereze decât o mică parte din cei 100.000 de euro. Restul banilor a dispărut fără urmă.
Recent, același Rusu a fost trimis în judecată și de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, fiind acuzat că a comis același gen de escrocherii dintr-o celulă de la subsolul Inspectoratului de Poliție Județean Suceava, în timp era arestat preventiv.
Pare incredibil, însă escrocul din Rădăuți, care trăgea astfel de țepe încă de acum aproape zece ani, a reușit să-l păcălească pe un coleg de detenție că este procuror sub acoperire și s-a folosit de nevasta respectivului pentru a-i scoate banii trimiși de o parte dintre victime prin serviciile de transfer bancar.
Într-un alt caz s-a dat chiar managerul unui hotel din Rădăuți și s-a folosit tot în acest scop de datele unui tânăr care a răspuns anunțului de angajare găsit în ziare și chiar a crezut că stă de vorbă cu șeful unității de cazare.
„Când ies în libertate, s-a încheiat cariera mea de magistrat! Am suficienți bani pentru a mă întreține, și eu și familia mea”
Ovidiu Rusu a acceptat să stea de vorbă cu reporterii „Monitorului de Suceava”, stabilind întâlnirea în singurul loc în care era posibil, în spatele zidurilor de penitenciar.
Deși e încarcerat la Iași, Ovidiu Rusu a fost transferat recent, pentru o scurtă perioadă de timp, la penitenciarul din Botoșani, unde avea mai multe procese pe rolul instanțelor.
Păzit de un cagulist, rădăuțeanul a acceptat să-și spună povestea, mărturisind că cei 100.000 de euro din dosarul DNA sunt doar o parte dintre banii pe care i-a câștigat din escrocheriile pe care le-a comis.
„Am puși deoparte în jur de 700 -800.000 de euro. Investiți în imobiliare, terenuri. Sunt pe alt nume. Niciodată justiția din România, doar le-am spus, nu o să-i vadă, nu o să aibă șansa să pună sechestru pe ceva. Când ies în libertate, s-a încheiat cariera mea de magistrat! De ce? Nu mai am nevoie să comit nici un fel de infracțiune. Am suficienți bani pentru a mă întreține, și eu și familia mea. Am chiar și o societate sub un alt nume, cu 12 angajați. Totodată mai am o sumă importantă de vreo 220.000 de euro dați prin cămătărie, bani care sunt justificați prin acte notoriale, dați cu garanții imobiliare, de unde eu lunar primesc dobândă”.
„Nu neg săvârșirea infracțiunilor și nu spun că sunt nevinovat în vreun fel”
Până să se bucure de libertate, însă, și de noua viață de bogătaș pe care susține că îl așteaptă de cealaltă parte a zidurilor pușcăriei, Ovidiu Rusu mai are de așteptat.
A fost condamnat definitiv în dosarul înșelăciunilor de peste 100.000 de euro la nouă ani de închisoare.
I se pare prea mult, mai ales în condițiile în care, spune el, și-a recunoscut faptele.
„Nu neg săvârșirea infracțiunilor și nu spun că sunt nevinovat în vreun fel. Sunt vinovat întru totul”, explică deținutul, arătând că nu înțelege de ce, dacă limita de pedeapsă pentru infracțiunile de care a fost acuzat este de la un an și patru luni la șase ani de închisoare, el a primit șapte ani și opt luni, adăugându-i-se un spor de pedeapsă un an și patru luni.
„E o chestiune pe care nici Înalta Curte de Casatie și Justitie nu mi-a putut-o explica. Consider că sentința aplicată de Tribunal și menținută de Curte este nelegală și netemeinică”, susține el, trântind pe masă motivarea sentinței care cuprinde 152 de pagini.
„Ștampilele false cu Președinția României, Camera Senatului, Camera Deputaților, cu Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală sunt și acum la mine. Mă plimb cu ele prin penitenciar, în buzunar”
A doua sa supărare e legată de condamnarea recentă a fratelui său, Cristinel Silvestru Rusu, tot în dosarul DNA Suceava, la patru ani de închisoare de către Tribunalul Suceava (n.r.-sentința nu este definitivă)
Anchetatorii l-au trimis în judecată pe fratele deținutului „magistrat”, susținând că respectivul a fost complice în toată această poveste a escrocheriilor de peste 100.000 de euro.
Practic, arătau anchetatorii în rechizitoriu, Cristinel Silvestru Rusu l-a ajutat pe Ovidiu Rusu să falsifice la calculator documentele care ulterior erau trimise victimelor cu antetul și ștampila, contrafăcute, ale unităților de Parchet ori, după caz, ale instanțelor de judecată.
Deținutul „magistrat” explică însă că fratele său nu a știut nici o clipă la ce folosesc acele documente și doar a scris la dictare, la rugămintea fratelui său care se afla închis în penitenciar: „Greșeala mea a fost că eu am apelat la frate-miu, pentru ca el să scrie acele hârtii la calculator. Care hârtii, menționez, nu erau cu nume, prenume, era un fel de formular tipizat, fără nume, fără date de naștere, fără date de stare civilă, fără nimic. El mi le trimitea la penitenciar prin plic poștal, iar aici eu le ștampilam, eu le semnam, eu le puneam în plic, eu le trimiteam persoanelor vătămate pentru a fi credibilă povestea că domnul procuror sau judecător la data respectivă ar fi rezolvat cauza”.
Ovidiu Rusu arată că fratele său a fost o victimă a procurorilor anticorupție care s-au răzbunat pe el pentru că nu a vrut să dea declarații mincinoase împotriva directorului de atunci al penitenciarului, Marius Hliban, cum că ar fi luat de la acesta suma de 20.000 de euro, pentru a-l favoriza pe fratele aflat după gratii.
„Cei de la DNA spun că eu nu aveam cum să dețin ștampile în penitenciar. La perchezițiile făcute la acea vreme în camerele de penitenciar nu au găsit nici o ștampilă. Doar o foaie A 4, unde erau imprimate toate modelele de ștampile, inclusiv Președinția României, Camera Senatului, Camera Deputaților, ș.a.m.d. Toate…Mai puțin ștampila. Îi informez că și cum e la mine, fraților. Cu Înalta Curte de Casație și Justiție -secția penală. (reporter- Pe care ai falsificat-o tu?) Categoric. Eu le pun la dispoziție ștampilele. Le scot de undeva de la penitenciarul Iași, din interior, să le demonstrez cât de deștepți sunt, pe când un infractor se plimbă prin penitenciar cu ștampilele în buzunar”, mărturisește Ovidiu Rusu, susținând nevinovăția fratelui său.
„Nu îmi pare rău că i-am înșelat pe oameni. În România se câștigă bani frumoși pe naivitate”
Ovidiu Rusu declară că a început să înșele lumea pe bandă rulantă, dându-se procuror ori judecător, după ce a fost închis pentru infracțiuni mărunte, în loc să i se dea o nouă șansă: „Stați așa oleacă, eu de după gratii o să vă demonstrez că sistemul vostru de detenție este o verigă slabă, de care eu pot să mă folosesc pentru a produce bani, pentru a mă îmbogăți. Nu îmi pare rău că i-am înșelat pe oameni, îmi pare rău atâta, pentru că sunt naivi. La un moment dat, când eram mai tânăr, am vrut să plec în străinătate, dar văzând că în România se câștigă bani frumoși pe naivitate, normal că am rămas aici”.
Escrocul din Rădăuți mărturisește cum își păcălea victimele: „Eu dacă aflam de cazul tău, de exemplu, că ești cercetat penal, nu aveam cum să am numărul tău sau să găsesc numele tău pe internet. L-am sunat pe deputatul cutare sau pe senatorul cutare, dacă era o persoană importantă și știam că are legătură cu victima. Sunam: «alo, bună ziua». Mă recomandam procuror sau judecător, îi lăsam două numere de telefon, «comunicați-i-le domnului cutare, să mă contacteze». Asta era plasa în care cădeau ei, fără a mai verifica dacă într-adevăr pe firul celălalt este persoana respectivă. Dădeau curs vorbelor mele, iar în momentul în care informația ajungea la partea vătămată, acea persoană zicea că «totul e în regulă, că doar am primit numărul de telefon de la dl deputat, de la domnul primar sau de la domnul senator, înseamnă că totul e ok»,nu mai aveau curaj să întrebe altceva. Eu treceam direct la subiect cu dosarul lui. Și îi ceream 10 mii, 20 de mii, 30 de mii, el nu mai spunea nu, cum, dacă domnul deputat mi-a recomandat, sau domnul senator”.
„Am luat informații secrete de la procurorul general Daniel Marius Morar. I-am spus că sunt șeful Poliției Române”
A trecut deja o oră de când stăm de vorbă față-n față, cu mascatul de la trupele speciale lângă noi și reprezentantul Penitenciarului Botoșani.
Ovidiu Rusu povestește că în toamna lui 2012 a vrut să-l escrocheze, tot din penitenciar, și pe un cetățean arab învinuit într-un dosar cu fraude de 22 de milioane de euro.
Dosarul se afla la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pentru a afla informațiile necesare în comiterea înșelăciunii, mărturisește deținutul magistrat, l-a sunat chiar pe procurorul general la acea vreme, Daniel Marius Morar.
„M-am recomandat că sunt șeful Inspectoratului General al Poliției Române, chestorul Petre Tobă. Discuția a durat aproximativ 40 de minute, iar Morar mi-a dat detalii din acel dosar penal. La o zi, două, au venit și mi-au făcut percheziții în celulă și mi-au luat telefonul”, se uită zâmbind spre gardianul cu cagulă pe față, ca și cum acesta ar ști de acele percheziții.
Am verificat la Parchetul General dacă există un dosar penal pe numele lui Ovidiu Rusu, pentru uzurpare de calități oficiale, însă informația a fost infirmată.
Același răspuns și de la Parchetele judecătoriilor de sector din București, acolo unde ar fi putut ajunge un astfel de dosar.
„N-are cum să ajungă dosarul pe rol pentru că se face de rușine domnul Morar, pentru că a divulgat secretul profesional… Eu cu informațiile respective am încercat să-l escrochez pe arab, acesta știind că sunt chestorul Petre Tobă. Nu am reușit, că a intrat SRI-ul pe fir…”, răspunde Ovidiu Rusu când i-am spus că de la București nu se confirmă povestea sa.
Îl întreb: „Dar cum de nu și-a dat seama procurorul general că nu era la telefon șeful Poliției Române? Bănuiesc că au mai vorbit între ei”
-„Cum v-am spus, sunt naivi. Ei gândesc că dacă sunt în funcții sus-puse, pe ei nu îi poate înșela nimeni. Dimpotrivă, cad cel mai ușor oamenii care fac parte din sistemul judiciar, judecători, procurori. Ei nu gândesc niciodată că cineva ar îndrăzni să le dea telefon să îi înșele”.
„Anul ăsta sunt în libertate, cu toate că mi-au dat nouă ani”
Deși ar mai avea ani buni de stat după gratii, Ovidiu Rusu e optimist: „Anul ăsta sunt în libertate, cu toate că mi-au dat nouă ani”.
Îmi explică imediat și ce calcule a făcut: „Am un an și șase luni de când sunt închis. Interesul meu e sa fac contopirea pedepselor, cu cea făcută anterior de patru ani și jumătate, și în condițiile astea intru în comisia de eliberare condiționată”.
Vrea să deschidă o fundație umanitară. Să-i ajute pe săraci, cu banii furați de la bogați
Deținul „magistrat” și-a făcut deja planuri referitor la ce o să facă când o să fie în libertate.
„După ce mă eliberez, intenționez să deschid o fundație umanitară, lăsând orice speculații de escrocherie la o parte, orice înșelăciune, și banii pe care i-am câștigat în momentul de față vreau să îi administrez în folosul celor săraci. Adică am luat banii de la cei bogați și am să-i folosesc pentru cei săraci”, își prezintă Ovidiu Rusu planurile. „Ca Robin Hood…”, îl completează un coleg de-al meu. „Nu știu cine e”, răspunde sec deținutul.
Moralitatea îl copleșește și continuă pe aceeașți direcție: „Voi avea o viață modestă, ca orice cetățean, o casă, o mașină normală, o firmă prin care să-mi pot câștiga existența, ca să nu mai fiu nevoit să comit infracțiuni. Deja am 34 de ani, e vârsta la care consider că orice persoană ar trebui să aibă familie, copii și să lase toate infracțiunile deoparte, pentru că astea, ce-am făcut eu până la 33 de ani, sunt copilării”.
Escrocheriile lui Ovidiu Rusu ar putea fi cu siguranță scenariul unui bestseller sau al unui film de succes. El e de acord. Rămâne de văzut dacă într-adevăr cariera sa de magistrat s-a încheiat sau nu, mai ales că, în ciuda calculelor sale, mai are de stat ani buni în pușcărie. Vorba lui: „Fiind într-o celulă de patru metri pe patru metri, imaginează-ți ce ai putea face?! Mai ales că prinzi un telefon mobil”.
Ar renunța la toată averea, pentru libertate
Dacă la începutul interviului era cu pieptul în față, lăudându-se cum a reușit să se îmbogățească din spatele gratiilor, sacrificându-și, ce-i drept libertatea, și cum va trăi ca un nabab din sutele de mii de euro strânse în urma escrocheriilor, spre finalul întâlnirii noastre la penitenciar, Ovidiu Rusu șochează din nou: „Banii nu aduc fericirea. În momentul de față, dacă oricine ar veni și ar spune «fii atent: te scutesc să mai faci atâția ani de pușcărie”, ai cuvântul meu că i-aș preda toată averea, dar să am garanția că mă pune în libertate și ies cu mâinile în buzunar… curat»”.
350.000 de euro, comisionul „procurorului general” din afacerea cu proiecte Sapard
La un moment dat, scoate un nou teac de hârtii și începe să-mi fluture prin față mai multe comunicări de la unități de Parchet, înșiruind mai multe numere de dosare penale.
Înțeleg că e vorba de un alt dosar de înșelăciune, în care e cercetat și în care prejudiciul se estimează la două milioane de euro.
„Din 2009, dosarul ăsta se plimbă de la un Parchet la altul. Este vorba de proiecte Sapard care au fost introduse de mine, care mi-am atribuit diverse funcții de stat în România și prin influența pe care am avut-o, la telefon, s-au dat curs unor dosare de Sapard. Banii au ajuns la un investitor din județul Suceava, prin programul Sapard. La data respectivă, omul era interesat de un proiect, de tip finanțare europeană. În perioada 2008-2009 se auzea de finanțări nerambursabile. Dumnealui știa că eu sunt procuror general al României la data respectivă, știa că sunt Daniel Marius Morar, atunci categoric fiind relația amicală de prietenie, am spus că hai că intervin să vedem dacă vă poate primi proiectul la Agenția Sapard București. Acolo, prin influența telefonică, recomandându-mă cine sunt, categoric dumnealor au urgentat favorabil avizarea documentelor, iar ulterior, la șase luni mai târziu, după instrumentarea proiectelor, s-au primit banii prin Banca Națională a României. Din toată afacerea respectivă, eu mi-am luat 350.000 de euro”, se „spovedește” Ovidiu Rusu referitor la acest subiect.
