Mărturisiri cutremurătoare din sala de clasă. Un regizor sucevean povestește abuzuri de la Școala Nr. 2 Rădăuți

În multe dintre școlile românești intimidarea, umilințele și pedepsele fizice sunt încă folosite ca instrumente de educație. Însă mediatizarea episoadelor în care oamenii de la catedră au derapaje grave, asta traducându-se în pedepse corporale și amenințări, este din ce în ce mai intensă, iar asta le-a dat curaj celor care au trecut prin astfel de experiențe să vorbească. Să-și mărturisească poveștile cutremurătoare care le-au mutilat sufletele, i-au făcut nesiguri și confuzi.
Actorul și regizorul rădăuțean Adrian Țofei a relatat luni seară, pe pagina sa de Facebook, un caz înfiorător, care a avut loc pe vremea când era elev în ciclul primar la Școala Gimnazială Nr. 2 din Rădăuți.
Tânărul de 29 de ani relatează una dintre pedepsele aplicate de una dintre învățătoarele din școală, cadru didactic încă în activitate, care folosește umilința, mustrarea și sfidarea ca forme de disciplinare. Un episod barbar, dureros, despre care Țofei spune că a avut repercusiunipsihologice majore.
„Învățătoarea mea fusese înlocuită pentru câteva zile de o alta. Într-una din acele zile, noua învățătoare a găsit dezordine când a intrat în clasă, probabil nu eram în bănci, unii alergau, se jucau. Ne-a pus într-un cerc mare în fața clasei și ne-a obligat să ne dăm palme peste față de la unul la altul. Să curgă palmele în cerc. Într-un sens, apoi făcea semn să se schimbe sensul. Majoritatea eram în lacrimi după mai multe rânduri, cu fețele roșii și inflamate de la atâtea palme. Eu eram distrus. Încercam să-mi menajez colegul, doar mă prefăceam că dau. Dar nu toți făceau așa. Primeam niște palme cu toată forța când se schimba sensul și colegul îmi dădea mie cu o plăcere sadică. Iar ea stătea relaxată la catedră și privea. Mă tot uitam la ea și mă forțam să zâmbesc, să maschez șocul și lacrimile. (…) Într-un târziu a considerat probabil că e suficient pentru mine (sau i s-a făcut milă) și m-a trimis în bancă, iar «jocul» a continuat cu ceilalți colegi”, începe rădăuțeanul relatarea.
„E tortură ce a făcut ea și incredibil de distructiv pentru psihicul unui copil”
Adrian Țofei mărturisește că episodul halucinant petrecut în sala de clasă a fost unul dintre cele mai traumatizante momente din școală.
”E tortură ce a făcut ea și incredibil de distructiv pentru psihicul unui copil. (…) Să vezi că tocmai adultul organizează un abuz de o asemenea violență și bătaie de joc… Plus că a creat circumstanțele ca să iasă ce e mai rău din unii din noi… a dat libertate colegilor mei mai agresivi să-i distrugă pe cei nonviolenți și să creadă că e bine ceea ce fac… o totală inversiune a valorilor. Să simți pe pielea ta câtă plăcere are colegul tău să-ți dea palme după palme, să-ți distrugă fața, coleg pe care-l credeai prieten până atunci… «Jocul» ăsta pe care l-a organizat ne-a distrus o parte din încrederea în umanitate, în colegi, în autoritate, în societate, în valori”, arată tânărul rădăuțean.
Acesta a povestit că la acea vreme nu a realizat cât de grav a fost tot ceea ce s-a întâmplat, mai ales că întregul episod a fost declanșat de o figură autoritară, în care avea încredere, o învățătoare.
Țofei spune că s-a decis să vorbească despre această experiență petrecută în urmă cu mai bine de 20 de ani după un întreg proces psihologic prin care și-a dat seama cât de grav a fost ceea ce s-a întâmplat și de consecințele periculoase.
„Am realizat impactul pe care l-a avut pe întreaga perioadă a vieții mele, în ce manieră mi-a distrus psihologia emoțională. Dacă nu vorbesc, lucrurile vor continua, alți elevi vor trece prin astfel de traume. Dintre acești elevi câțiva vor fi la rândul lor profesori care vor prolifera un sistem de abuz în școli. Trebuie oprită de la a mai distruge noi generații. La fel ca toate celelalte cadre didactice care abuzează elevii sau studenții. Nu vă fie frică să-i demascați”, transmite Adrian Țofei.
Acesta spune că legislația condamnă ferm orice abuz fizic, psihologic sau emoțional asupra copiilor, iar acel „joc” a însumat toate aceste trei tipuri de abuz.
Acesta a mai povestit că a contactat, acum câteva luni, școala din Rădăuți printr-un e-mail, însă nu a primit nici un răspuns. Țofei a completat că va mai face câteva mărturisiri, tocmai pentru a încuraja și alte victime să se coalizeze și să lupte împotriva celor care comit astfel de abuzuri intolerabile.
Pentru faptul că nu am putut lua legătura cu învățătoarea la care Adrian face referire, pentru un punct de vedere, i-am protejat acesteia identitatea.
La rândul său, directorul Școlii Gimnaziale Nr. 2. Suceava, prof. Ionel Mitrofan, nu a comentat cele relatate de fostul elev al școlii, însă a menționat că în prezent astfel de scenarii sunt imposibile, cadrele didactice fiind atent monitorizate.
„Am făcut asistență la ore, am avut discuții cu părinții, cu elevii și nu au fost probleme. Despre povestea lui Adrian nu o neg, nici nu pot afirma că așa a fost pentru că nu știu. A fost în urmă cu 20 de ani, când și eu eram pe băncile școlii. Nu știu cât de fidelă poate fi o amintire după 20 de ani, sub influența unor emoții puternice. Doamna de care el vorbește e respectată, are rezultate bune pe linie educațională, se implică în activitățile școlare”, a declarat Ionel Mitrofan.