Este Taina prin care, căindu-ne de păcatele săvârșite și spunându-le preotului, primim de la Dumnezeu, prin dezlegarea preotului, iertarea păcatelor.
A fost instituită de Mântuitorul după învierea Sa, când a zis Apostolilor: “cărora le veți ierta păcatele le vor fi iertate și cărora le veți ține vor fi ținute”(Ioan 20:22-23).
Tertulian compară mărturisirea păcatelor cu arătarea rănilor, medicului. Cei ce le ascund din cauza rușinii, până la urmă mor din cauza lor: “eu nu las loc rușinii, deoarece câștig mai mult din lipsa ei”.
Dumnezeu nu cere mărturisirea păcatelor pentru că nu le-ar ști, ci pentru că mărturisirea înseamnă părere de rău pentru cele săvârșite.
Pentru a fi valabilă, spovedania trebuie să fie sinceră, completă, însoțită de părere de rău pentru cele făcute si de hotărârea de a nu mai păcătui. “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios si drept ca să ne ierte păcatele si să ne curățească de toată nedreptatea”(I Ioan 1:9).
