În dimineața zilei de joi, 21 octombrie 2010, Papa Benedict al XVI-lea l-a primit în audiență solemnă pe Excelența Sa Bogdan Tătaru-Cazaban, noul ambasador al României la Vatican, cu ocazia prezentării scrisorilor sale de acreditare. În timpul întâlnirii, Papa Benedict al XVI-lea și noul ambasador au urmat tradiționalul schimb de discursuri. Publicăm în cele ce urmează discursul rostit de conducătorul Bisericii Catolice în timpul întâlnirii.
„Domnule ambasador,
Sunt bucuros să vă primesc în această dimineață, în momentul în care vă prezentați scrisorile care vă acreditează în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii România la Sfântul Scaun. Vă mulțumesc pentru cuvintele amabile pe care mi le-ați adresat. La rândul meu, v-aș fi recunoscător să binevoiți a-i exprima Excelenței Sale domnul Traian Băsescu, președintele României, salutările mele cordiale pentru persoana sa și urările mele de bucurie și de pace pentru poporul român. Salut, prin intermediul dumneavoastră, guvernul și toate autoritățile din țara dumneavoastră. Doresc de asemenea să salut cu fraternitate pe Preafericirea Sa Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
În urmă cu 20 de ani, România a decis să scrie o nouă pagină din istoria sa. Dar atâția ani trăiți sub jugul unei ideologii totalitare lasă răni profunde în mentalități, în viața politico-economică și în oameni. După momentul euforiei libertății, națiunea dumneavoastră s-a angajat cu determinare într-un proces de reconstrucție și de vindecare. Intrarea sa în Uniunea Europeană a marcat astfel o etapă importantă în căutarea unei democratizări autentice. Pentru a continua această înnoire în profunzime, trebuie depășite noile și numeroasele provocări, astfel încât să se evite ca societatea dumneavoastră să nu fie bazată numai pe căutarea bunăstării și pe atracția câștigului, consecințe de înțeles ale unei perioade de mai mult de 40 de ani de privațiuni. Bineînțeles, se cuvine înainte de toate să prevaleze integritatea, onestitatea și dreptatea. Aceste virtuți trebuie să inspire și să conducă toate componentele societății pentru o bună gestionare. Îndrumând cetățenii, acestea vor contribui în mod efectiv la regenerarea țesutului politic, economic și social în complexitatea crescândă a lumii contemporane.
România este constituită dintr-un mozaic de popoare. O astfel de varietate poate fi interpretată ca un obstacol în calea unității naționale, dar aceasta poate fi privită, de asemenea, ca o îmbogățire a identității sale, deoarece ea este una dintre caracteristicile acestei identități. Se cuvine deci să facem în așa fel încât fiecare individ să aibă locul său legitim în societate, mergând dincolo de această varietate și respectând-o. Gestionarea moștenirii lăsate de comunism este dificilă din cauza dezintegrării societății și a individului pe care acesta l-a favorizat. Valorile autentice au fost de fapt ascunse în favoarea teoriilor false care au fost idolatrizate din rațiuni de stat. Așadar, astăzi trebuie să ne angajăm în dificila sarcină de a ordona în mod corect lucrurile umane, utilizând libertatea așa cum trebuie. Adevărata libertate presupune căutarea adevărului, a binelui, iar ea se împlinește chiar cunoscând și făcând ceea ce este oportun și drept. În acest proces de reconstrucție a legăturii sociale, familia ocupă primul loc. Trebuie făcute toate eforturile pentru ca aceasta să-și îndeplinească funcția de bază în societate. Alături de familie este important să se favorizeze existența unui sistem educativ care să încurajeze tinerele generații și să le ofere o formare la care acestea au dreptul, capabilă de a respecta și de a le hrăni capacitățile de a transcende limitele în care s-ar vrea uneori ca aceștia să fie închiși. În prezența unor idealuri înalte, tinerii vor aspira la virtutea morală și la o viață deschisă celorlalți prin compasiune și bunătate. Familia și educația sunt punctul de plecare pentru combaterea sărăciei și pentru a contribui la respectul fiecărei persoane, la respectul minorităților, la respectul familiei și al vieții însăși. Acestea reprezintă lutul în care se înrădăcinează valorile etice fundamentale și unde poate crește viața religioasă.
Domnule ambasador, România posedă o lungă și bogată tradiție religioasă care, și ea, a fost rănită de decenii obscure, iar unele dintre aceste răni sunt încă vii. Acestea cer deci să fie îngrijite prin mijloace care să fie acceptabile pentru fiecare comunitate. Se cuvine, într-adevăr, să se repare nedreptățile moștenite din trecut, neavând teamă de a face dreptate. Pentru aceasta, ar fi bine să se încurajeze un demers care s-ar putea situa la un dublu nivel: la nivel de stat, adică favorizând un dialog autentic între stat și diferiții responsabili religioși și, pe de altă parte, încurajând relațiile armonioase dintre diferitele comunități religioase din țara dumneavoastră.
Salut eforturile realizate de guvernele care s-au succedat pentru a stabili relații între Biserica Catolică și România. Citez, printre altele, cu satisfacție, reluarea raporturilor diplomatice reciproce, a căror aniversare de 20 de ani o sărbătorim.
Amintesc și noua lege a cultelor pe care ați evocat-o în discursul dumneavoastră. Există de asemenea un organ de întâlnire, Comisia Mixtă, stabilită în anul 1998, ale cărei lucrări ar fi bine să se reactiveze.
La rândul său, Biserica Catolică dorește să continue să aducă națiunii dumneavoastră o contribuție specifică atât în continuarea edificării societății române, cât și în dialogul dorit cu ansamblul comunităților creștine necatolice. În acest sens, Biserica Catolică vede în dialogul ecumenic o cale privilegiată pentru a-i întâlni pe frații săi în credință și pentru a construi împreună cu ei Împărăția lui Dumnezeu, respectând specificitatea fiecăruia. Mărturia de fraternitate între catolici și ortodocși, într-un spirit de caritate și de dreptate, trebuie să prevaleze asupra dificultăților și să deschidă inimile la reconciliere. În acest domeniu, roadele vizitei istorice efectuate în urmă cu 11 ani de Papa Ioan Paul al II-lea, prima într-o națiune majoritar ortodoxă, sunt numeroase. Acestea trebuie să întărească angajarea de a dialoga în caritate și adevăr și de a promova inițiativele comune. Un astfel de dialog constructiv va fi un ferment de unitate și armonie nu doar pentru țara dumneavoastră, ci și pentru întreaga Europă. În această fericită împrejurare, aș vrea să-i salut cu căldură pe episcopii și pe credincioșii Bisericii Catolice din România.
În momentul în care începe misiunea dumneavoastră, eu vă ofer, Domnule ambasador, cele mai bune urări pentru nobila lucrare care vă așteaptă, asigurându-vă că veți găsi mereu pe lângă colaboratorii mei o primire atentă și o înțelegere cordială. Asupra dumneavoastră, Excelență, asupra familiei dumneavoastră și asupra colaboratorilor dumneavoastră, asupra întregului popor român și asupra conducătorilor săi, invoc din toată inima belșugul binecuvântărilor lui Dumnezeu.”
Salut eforturile realizate de guvernele care s-au succedat pentru a stabili relații între Biserica Catolică și România. Citez, printre altele, cu satisfacție, reluarea raporturilor diplomatice reciproce, a căror aniversare de 20 de ani o sărbătorim. Amintesc și noua lege a cultelor pe care ați evocat-o în discursul dumneavoastră. Există de asemenea un organ de întâlnire, Comisia Mixtă, stabilită în anul 1998, ale cărei lucrări ar fi bine să se reactiveze.”
(Traducere și adaptare Georgiana BÂRA, www.ziarullumina.ro)
