Mărțișorul reprezintă în fapt firul răsucit roșu – alb și nu obiectul ornamental care se leagă de acest fir (component adăugat ulterior). Mărțișorul nu se găsește în lume decât în spațiul primordial al cetății carpatice și în zonele pericarpatice, la Români și la unele populații din preajma fruntariilor actuale ale României (ca Martenița Bulgară). Obiceiul urcă în timp până în neolitic și este strâns legat de tradiția sacră, originară, a Românilor. Înțelesul său esențial este acela de sărbătoare de început de an.
Talisman destinat să poarte noroc
De aproape trei veacuri, românii sunt singurii din Europa care sărbătoresc – cu sau fără știință – de două ori Anul Nou, o dată după calendarul oficial, internațional iar a doua oară după calendarul popular, străvechi, căci antic Anul Nou era la 1 Martie / Martie fiind prima lună a anului și Februarie ultima lună a anului; așa se explică numele lunilor Septembrie (adică luna a șaptea), Octombrie (a opta), Noiembrie (luna a noua), Decembrie (luna a zecea). Calendarul popular al strămoșilor, rezultat din cultul lunar, avea două anotimpuri. Mărțișorul era un fel de talisman, destinat să poarte noroc. El se oferea de Anul Nou împreună cu urările – neschimbate până azi – de bine, de sănătate („că-i mai bună decât toate”), de bucurii, de dragoste („să fii iubită”). Gestul oferirii Mărțișorului, fie de către femei, fie de către bărbați, ca și felicitările de azi – transmise prin poștă sau prin telefon – poartă în intenționalitatea lor buchetul de urări oferit celor dragi și apropiați la începerea unui nou ciclu de viață. (Colindele de Anul Nou / Plugușorul de pildă, dovedesc și ele că Anul Nou începea la 1 Martie – doar în luna Martie putând fi vorba de plug, de brazdă, de semănat, etc., ceea ce pentru luna Ianuarie este exclus). Începerea Anului Nou la 1 Ianuarie în Țările Române a fost abia din 1701 și Românii preferă să sărbătorească de două ori același eveniment decât să renunțe la tradiție (este un conservatorism tipic popular, motivat de conștiința îndatoririi de a păstra și de a transmite valorile primordiale culturale).
Schimbul de forțe vitale
În multe săpături arheologice din România s-au găsit Mărțișoare cu o vechime mai mare de opt milenii. Sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb și roșu, ele erau înșirate pe ață și se purtau la gât. Culoarea roșie, dată de foc, sânge și soare, era atribuită vieții, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înțelepciunii bărbatului. De altfel, șnurul Mărțișorului exprima împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanentă mișcare a materiei. El semnifică schimbul de forțe vitale care dau naștere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb și roșu au rămas până acum ca simboluri al sexelor, ele fiind regăsite și la bradul de nuntă sau înmormântare.
În Bucovina, Moldova și Dobrogea, fetele purtau Mărțișorul timp de 12 zile la gât, după care-l prindeau în păr și-l țineau astfel până la sosirea berzelor sau până ce înflorea primul pom; după aceea, cu șnurul legau creanga pomului iar cu banul respectiv își cumpărau caș – pentru ca tot anul să le fie fața frumoasă și albă. În satele transilvane Mărțișorul se agață și la porți, ferestre, la coarnele animalelor, la toarta găleților – pentru îndepărtarea deochiului, a spiritelor rele, pentru a invoca viața, puterea regeneratoare care se crede ca ar fi stimulată prin însăși “culoarea vieții” a sa.
Dochia, divinitatea matriarhatului
În raport cu scurgerea anului, Dochia este Drăgaica, Sânziana, Precista, devenind babă (deci pe rând copilă, tânără, matură) – metamorfozele sale calendaristice fiind amintirea Dianei de la romani / Artemis de la Greci: divinitatea matriarhatului. Poveștile Dochiei redau metaforic temele în opoziție ca frig – căldură, sterilitate – fertilitate, etc. Zilele babei sunt în preajma începutului primăverii, fiind un scenariu de înnoire a anului agrar însoțit de aprinderea rituală a focurilor, afumarea anexelor gospodărești, prepararea alimentelor rituale, etc.; de tradiția Dochiei se leagă semnificația celui mai frumos obicei de primăvară – Mărțișorul – adevărată funie a anului care adună laolaltă zilele, săptămânile și lunile în 2 anotimpuri (iarna și vara), simbolizate de șnurul bicolor făcut cadou la începutul anului agrar.
(sursa: www.calendarintercultural.ro)
